Comorile unui războinic trac descoperite de arheologi. Cine a fost „Lordul din Sakar” și ce armă cumplită mânuia în timpul vieții

Războinicii traci erau adevărați prinți ai aurului în lumea antică. Iar cea mai bună dovadă o reprezintă „lordul din Saka” așa cum a fost poreclit călărețul ai cărei rămășițe au fost descoperite vara aceasta de arheologii bulgari. Inventarul său funerar este impresionant.  

Mormântul „lordului din Saka” in situ FOTO artnews.com

Tracii au fost una dintre cele mai importante populații antice care au trăit în zona Balcanică. Erau războinici de temut și au modelat istoria acestor locuri. Atestați documentar încă de 4000 de ani, aceștia apar menționați în Iliada dar și în scrierile autorilor antici. „Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după cel al inzilor”, scria Herodot. Același învățat grec spunea că „dacă ar avea un singur conducător sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, neamul lor ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile”.

Tracii trăiau împărțiți în numeroase triburi și au dominat militar întreaga zonă. Au fost folosiți mai ales ca mercenari fiindcă „în ochii lor, trândăvia trece drept cea mai mare cinste. A munci pământul este lucrul cel mai de ruşine, iar când trăieşti de pe urma războiului şi a prădăciunilor, spun ei, faci un lucru cât se poate de bun”, adăuga același Herodot. Erau extrem de bogați de pe urma prăzilor de război iar cultura lor marțială deosebită este dovedită de numeroase descoperiri. Cea mai recentă este cea a unui războinic trac din secolul II îHr, înmormântat alături de calul său de luptă. Atât războinicul cât și calul aveau numeroase podoabe din aur și argint, cu o lucrătură fabuloasă. Descoperirea a fost făcută de arheologii bulgari și este considerat cel mai bogat mormânt de luptător trac descoperit pe teritoriul Bulgariei. 

Un parc fotovoltaic, o săpătură de salvare și ultimele rămășițe ale unui războinic

Descoperirea a avut loc într-un sit arheologic de lângă satul Kapitan Petko Voivoda din Topolovgrad, adică în sudul Bulgariei.  Propriu-zis, o echipă de la Academia Bulgară de Științe, condusă de arheologii Vladimir Staykov și Deyan Dichev, sub supravegherea științifică a renumitei specialiste în tracologie Daniela Agre a efectuat o serie de săpături de salvare în vederea amenajării unui parc fotovoltaic în zonă. În timpul cercetărilor au fost descoperite o serie de movile antice. Într-una dintre acestea arheologii bulgari au făcut o descoperire fascinantă. Era vorba despre groapa funerară a unui războinic trac înmormântat alături de calul său de luptă.

Scheletul complet al calului se afla în partea stângă a mormântului, o caracteristică a inhumării în lumea tracă. Scheletele erau bine conservate și specialiștii au identificat faptul că defunctul avea în jur de 35-40 de ani la momentul decesului. Posibil să fi fost ucis în luptă. Faptul că defunctul a fost un războinic este dovedit de o serie de artefacte descoperite în mormânt. Este vorba despre un vârf de suliță din fier, un umbo (protuberanță, întăritură metalică amplasată în centrul unui scut și care proteja brațul luptătorului) dar și o superbă makhaira grecească. Aceasta din urmă era o sabie, o armă cu o lamă curbă și lată, cu un singur tăiș pe partea interioară. Era utilizată pentru lovituri puternice de tăiere, despicare, decapitare și nu pentru împungere. În mâinile unui războinic priceput era o armă de coșmar capabilă să amputeze brațe, capete și să eviscereze. 

„Lordul din Sakar”, un războinic onorat

Cel descoperit la Topolovgrad este unul dintre multele morminte de războinici traci găsite pe teritoriul Bulgariei, un centru de putere al acestor puternice triburi din care făceau parte și geții, ca ramură nord-dunăreană. Ceea ce-l face cu adevărat special sunt însă comorile descoperite alături de războinicul defunct. Acestea au atât valoare materială dar mai ales arheologică și culturală. Este cel mai bogat mormânt descoperit vreodată în Bulgaria precizează reprezentanții municipalității din Topolovgrad. Defunctul avea o superbă coroană ceremonială din argint aurit, realizată special pentru înmormântare. Asta arată faptul că era un războinic faimos și totodată un membru al elitei tribale din zonă. Totodată războinicul avea o mulțime de bijuterii lucrate cu o măiestrie aparte. Posibil să fi fost bunuri de import sau obiecte obținute din pradă de război. Este vorba despre o brățară, un inel și o fibulă. Toate din metal prețios.

Nu mai vorbim de faptul că makhaira, aceea sabie curbă, avea mânerul încrustat cu aur și pietre semiprețioase. Bogăția ornamentelor acestei arme este considerată unicat și scot în evidență statutul aparte al defunctului. În plus, în mormânt mai erau și alte obiecte din aur dar și vase din sticlă și ceramică, de cea mai bună calitate. Calul, la rândul său, avea un harnașament dar și podoabe spectaculoase. Hamul calului avea medalioane de aur, argint și bronz, aurite și încrustate cu reprezentări în relief reprezentând scene din mitologia greacă. Este vorba despre muncile lui Heracle. „Comorile de aur descoperite în ținuturile noastre mărturisesc măiestria înaltă, viața spirituală bogată și societățile prospere”, a declarat Evelina Slavcheva, președinta Academiei Bulgare de Științe, într-un comunicat, citat de Live Science. Războinicului i s-a spus „Lordul din Sakar”, după lanțul muntos din sud-estul Bulgariei unde a fost găsit.

Este cunoscut faptul că la tracii era o obișnuință, ca războinicii de vază să fie înmormântați alături de calul de luptă. Animalul era sacrificat și depus în mormântul stăpânului. Ba chiar erau înmormântați și alături de partenerele din timpul vieții. Femeile erau sacrificate și depuse alături de bărbat. „Când unul dintre ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau osteneala şi arată o nespusă râvnă să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită să primească cinstirea este lăudată de bărbaţi şi de femei. Apoi este înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea trupul acesteia este înmormântat împreună cu cel al bărbatului ei ”, scria Herodot.   

La apusul puterii războinicilor traci

„Lordul din Sakar” a trăit în jurul anului 150 ÎHr. Cel mai probabil era un aristocrat, o căpetenie tribală. Obiectele de inspirație elenistică, de import sau din pradă, arată clar legătura din aceste regate tracice cu vecinii din lumea greacă. Tracii au servit ca mercenari pentru orașele-state grecești, au făcut comerț cu ei și de ce nu, au întreprins expediții de pradă împotriva acestora. Cert este că civilizația tracă a fost puternic influențată de cea elenistică. Așa cum și mitologia greacă a fost influențată de cea tracică.

Zeul Dyonisos, zeul vinului și al euforiei mistice, este o divinitate tracică. Cel mai renumit regat al tracilor sudici a fost cel al odrisilor. Regatul Odris a fost întemeiat în anul 470 îHr şi a atins cea mai mare strălucire şi putere sub conducerea regelui Sitalkes. Se spune că odrisii aveau peste 150.000 de războinici dintre care majoritatea erau călăreţi. De altfel odrisii şi-au însuşit cultura elenistică, renumită fiind capitala acestora de la Seuthopolis. Odrisii au făcut mult timp legea în Balcani, Tucidide spunând că erau o forţă militară considerabilă, fiind depăşită doar de cea a temuţilor sciţi.

Mormântul „Lordului din Sakar” nu este singular în zonă. În anul 2024, echipele de arheologi bulgari au găsit și mormântul unei femei, tot cu un inventar bogat.

Pentru traci, secolul II îHr, a reprezentat o perioadă a apusului gloriei lor. Era momentul în care prezența romană era tot mai pregnantă în Balcani. 

.