CIA are un muzeu top secret, care poate fi vizitat doar de propriii agenți. Ce exponate cuprinde
0Muzeul secret al CIA-ului este poate cel mai neobișnuit — și exclusivist — muzeu din lume, plin de artefacte care au dat formă istoriei — ca arma găsită lângă Osama bin Laden când a fost ucis sau geaca de piele a lui Saddam Hussein. Însă ușile muzeului sunt închise pentru public.
Situată în interiorul sediului agenției de informații americane din Langley, Virginia, colecția tocmai a fost renovată pentru a marca cea de-a 75-a aniversare a CIA-ului. Un grup mic de jurnalişti, inclusiv BBC, au primit acces exclusiv alături de o escortă de securitate care i-a însoțit permanent.
Printre cele 600 de artefacte expuse se numără diverse gadgeturi de spionaj din războiul rece: un șobolan mort fals în care mesajele puteau fi ascunse, o cameră ascunsă într-un pachet de țigări, un porumbel cu o cameră spion și chiar un pahar de martini exploziv.
Dar există și detalii despre unele dintre cele mai faimoase și chiar mai recente operațiuni ale CIA, cum ar fi:
Un model la scară a complexului în care a fost descoperit Osama bin Laden în Pakistan. Președintelui Obama i s-a prezentat acest model înainte de a aproba raidul care l-a ucis pe liderul al-Qaeda în 2011.
„Putând să vadă lucrurile în 3D chiar i-a ajutat pe politicieni… precum și pe operatorii noștri să planifice misiunea”, explică Robert Z Byer, directorul muzeului care a oferit turul.
Pe 30 iulie anul acesta, o rachetă americană a lovit un alt complex, de data aceasta în capitala afgană Kabul. Ținta a fost noul lider al al-Qaeda, Ayman al-Zawahiri.
Și cel mai recent exponat, tocmai declasificat, este un model al complexului folosit pentru a-l informa pe președintele Biden la 1 iulie 2022 cu privire la misiunea propusă. Zawahiri a fost lovit în timp ce se afla pe balcon, după ce serviciile secrete americane au petrecut luni de zile studiind mișcările sale.
„E o dovadă a modului în care ofițerii de combatere a terorismului urmăresc tiparul vieții unei țintei”, explică domnul Byer.
Prima jumătate a muzeului e organizată în ordine cronologică, pornind de la înființarea CIA-ului în 1947, trecând prin Războiul Rece și atacurile din 11 septembrie 2001 — un punct de cotitură vădit pentru concentrarea pe combaterea terorismului — unele obiecte expuse fiind donate de cei ai căror rude le-au murit în atacuri.
Cei care trec pragul muzeului sunt doar membrii CIA-ului, precum și vizitatorii oficiali.
Muzeul nu se concentrează doar pe operațiunile reușite. Există o secțiune despre fiasco-ul invaziei din Golful Porcilor, când o misiune CIA de a-l detrona pe Fidel Castro în Cuba a mers dezastruos de prost, cât și referiri la faptul că nu au fost găsite arme de distrugere în masă în Irak.
„Acest muzeu nu este doar un muzeu de dragul istoriei. Acesta este un muzeu operațional. Trecem ofițeri CIA [prin el], explorând istoria noastră, atât [partea] bună, cât și rea", spune dl Byer. „Ne asigurăm că ofițerii noștri își înțeleg istoria, astfel încât să poată face o treabă mai bună în viitor. Trebuie să învățăm din succesele noastre și din eșecuri pentru a fi mai buni în viitor."
Unele dintre cele mai controversate aspecte ale activității CIA sunt totuși mai puțin vizibile — de pildă, operațiunea comună din 1953 cu MI6 de a răsturna un guvern ales democratic în Iran și implicarea mai recentă în torturarea celor suspectați de terorism după 2001.
„Nu putem confirma sau nega”
A doua jumătate a muzeului se concentrează în special asupra unor operațiuni specifice.
Expresia „nu putem confirma, nici nega” este una familiară pentru cei care scriu despre serviciile de informații, iar originile sale se află într-o poveste expusă cu lux de detaliu în muzeu, folosind obiecte nemaivăzute până acum.
La sfârșitul anilor 1960, un submarin al Uniunii Sovietice a fost pierdut undeva pe fundul oceanului. După ce SUA l-au localizat, CIA a lucrat cu miliardarul Howard Hughes pentru a încerca să recupereze epava — și tehnologia de la bord. A fost dezvoltată o poveste de acoperire conform căreia Hughes urma să mine pe fundul oceanului folosind o navă numită Glomar Explorer.
Muzeul conține un model al submarinului sovietic, precum și îmbrăcăminte, scrumiere și saci poștali, toate create pentru a face credibilă mușamalizarea operațiunii reale. Există chiar expusă o perucă purtată de directorul adjunct al CIA pentru a se deghiza în timpul unei vizite pe navă.
Misiunea a avut succes doar parțial, deoarece submarinul s-a rupt în timp ce ghearele de oțel ale Glomarului au încercat să-l ridice, deși unele părți au fost recuperate.
„Majoritatea a ceea ce au găsit la bordul acelui submarin este încă clasificatt până în prezent”, spune domnul Byer.
Când au început să iasă la iveală informații despre ceea ce era cunoscut sub numele de Proiectul Azorian înainte ca restul submarinului să poată fi extras, oficialilor li s-a spus că nu pot „nici să confirme, nici să nege” ceea ce a avut loc — o expresie cunoscută sub numele de „răspunsul Glomar” care e încă folosită pe scară largă acum.
Sunt expuse și elemente care au fost folosite pentru a inventa povestea producției filmului fals numit Argo. Acesta a permis salvarea diplomaților deținuți în Iran după revoluția din 1979, o poveste transformată ulterior în film de Hollywood. Este expusă artă conceptuală pentru filmul fals pe care echipa de salvare a pretins că îl face. Arta a fost concepută pentru a fi în mod deliberat greu de descifrat sau de înțeles.
Legat de descifrare, plafonul noului muzeu conține și mesaje ascunse în diferite tipuri de cod.
Ambiția, spun oficialii CIA, este ca imaginile să fie distribuite publicului pe rețelele de socializare pentru a vedea dacă vor fi descifrate. Unele dintre exponate vor fi și ele disponibile pentru a fi vizualizate online.
Se încarcă comentariile...
