Împreună până la adânci bătrâneţi?

Visul oricăror îndrăgostiţi este să se mute cât mai repede  împreună şi să rămână nedespărţiţi până la moarte. De multe ori, însă, visul se transformă repede în coşmar. Tabieturile fiecărui partener, problemele financiare, viaţa sexuală şi conflictele inerente pot sfărâma visul frumos al îndrăgostiţilor.

Un studiu realizat de National Institute of Child Health­ and Human Develop­ment releva faptul că aproximativ 40% din cuplurile care au încercat căsătoria de probă nu au mai ajuns la altar. Mai mult, potrivit studiului, există şanse mai mari ca o căsnicie începută printr-o perioadă de acomodare să sfârşească la tribunal. Decizia de a locui împreună este o piatră de hotar foarte importantă pentru un cuplu. Fiecare dintre cei doi parteneri trebuie să se acomodeze cu „partea nevăzută” a celuilalt.

Tabieturile

O nouă familie se naşte prin reunirea a două moduri de viaţă diferite. De capacitatea fiecăruia dintre parteneri de a se adapta la felul de viaţă al jumătăţii sale depinde viabilitatea noii „celule a societăţii”. La rândul lor, cei doi vor dezvolta un nou sistem de obiceiuri care reprezintă marca oricărei familii.

“Este foarte interesant – descrie Marie Jacquey, specialistă în terapii familiale – cum se reconfigurează aceste obiceiuri într-o familie nou-formată. Cei doi parteneri sunt crescuţi în grupuri cu sisteme de obiceiuri diferite, dar în momentul compunerii noii familii se naşte un al treilea set de obiceiuri care va individualiza noua familie”, explică Marie Jacquey.

Sociologii denumesc „habitudini menajere” tabieturile proprii fiecărui grup familial. De mai mulţi ani, sociologul Jean-Claude Kaufmann a încercat să decripteze aceste cutume domestice, proprii fiecărei “case”.”Astfel de tabieturi şi cutume sunt baza existenţei unui grup familial. Fără aceste automatisme, familia nu ar exista”, susţine Jean-Claude­ Kaufmann.

La rândul său, Robert Neuburger, psihanalist şi expert în terapii familiale, susţine că astfel de obiceiuri împământenite generează coeziunea în sânul unei familii. “Aceste coduri invizibile, detaliază Neuburger, sunt indispensabile stării de bine din sânul grupului şi destinderii indivizilor care îl compun”.

Să încuiaţi uşa de două ori, să puneţi ceaşca de cafea într-un loc anume din bucătărie, să lăsaţi prosopul împăturit într-un anume fel şi pasta de dinţi cu capătul îndreptat în stânga, în baie sau papucii de casă în colţul din dreapta al dresingului sunt gesturi automate care individualizează nu numai un membru, ci toată familia care adoptă şi repetă inconştient toate aceste mici ritualuri, stabilite în general după îndelungi tratative.

Astfel de tabieturi “de casă” au numeroase şi importante funcţii în grupul din care facem parte, grup numit familie. Cea mai importantă funcţie, susţin specialiştii, este aceea că astfel de gesturi mărunte modelează identitatea unui grup familial, explică Robert Neuburger.

Banii

O altă problemă cu care se confruntă un cuplu care decide să se mute împreună este cea financiară şi repartizarea cheltuielilor. Potrivit unui sondaj Sofres, problema banilor în cuplurile franceze era, în 2000, un subiect de discuţii pentru 88% din acestea, iar în 2002, aproape un cuplu din două  (45%) admitea că banii sunt subiectul unor dispute serioase.

“Din păcate însă, constată Marie-Claude Bocquien – consilier conjugal şi specialist în terapii de cuplu – , când relaţia conjugală este în dificultate, problemele răbufnesc mai ales în plan economic. “Prea multe cupluri se formează fără să discute înainte şi să abordeze problema banilor”, susţine Benedicte Maufrais, consilier conjugal.

De multe ori, în euforia de început a vieţii în doi, partenerii nu-şi calculează bine veniturile şi ajung să cheltuiască mai mulţi bani decât îşi permit.

Discuţiile deschise cu psihologul relevă însă frica pe care unii parteneri o au în faţa acestor probleme: teama că separarea cheltuielilor i-ar putea angaja într-un soi de înţelegere, o eventuală anticipare a unei posibile despărţiri. “Discuţiile serioase referitoare la bani, încă de la începutul relaţiei, ar înlătura problemele ulterioare”, explică Benedicte Maufrais.

Sexul

Statisticile arată că durata medie de „fericire” a unui cuplu (căsnicii) nu depăşeşte patru-cinci ani. În cele mai multe cazuri, după câţiva ani, relaţiile dintre parteneri se rezumă strict doar la un soi de parteneriat de convivialitate. Sexul devine o rutină, mai ales dacă în familie apar şi copiii.

Importanţa componentei sexuale depinde, evident, de ambii parteneri şi, după ce activitatea sexuală se întrerupe, relaţia poate continua neschimbată dacă ambii parteneri nu se simt frustraţi de această situaţie. Există oameni care nu simt lipsa actului sexual.

Sunt însă şi situaţii când, fie femeile, fie bărbaţii, sunt tentaţi să-şi caute împlinirea erotică în afara cuplului. Olivier Florant, sexolog şi consilier marital, susţine spre exemplu că dragostea şi sexul sunt un liant puternic în cuplu, un motor care împinge relaţia timp de mai mulţi ani.

„Însă, este un motor care nu rezistă mult timp, la fel ca în cazul rachetelor spaţiale”, explică specialistul francez. „Cei doi parteneri trebuie să-şi reafirme zilnic ataşamentul faţa de cel de alături, să spună «te iubesc» măcar o dată pe zi”, este sfatul consilierului marital.

Când cei doi parteneri nu percep la fel lipsa vieţii sexuale apar tensiuni nedorite şi conflicte care schimbă radical viaţa cuplului şi pot duce chiar la despărţire. Problemele din viaţa sexuală se reflectă în relaţia de cuplu, dar, în aceeaşi măsură, pot fi exteriorizări ale unor probleme de alt gen - fie ale fiecărui partener în parte, fie ale relaţiei ca atare. Schimbarea locului de muncă, lipsa banilor sau copiii pot exercita presiuni care duc la blocaje şi pe plan sexual.

Conflictele

Disputele din cadrul cuplurilor mai noi sau mai vechi sunt un fapt obişnuit pentru oricine. Conflictele inutile care consumă timp şi energie psihică macină de cele mai multe ori soliditatea unei familii. Deşi pentru cei din cercul de apropiaţi ai cuplului, conflictul pare absurd, pentru protagonişti acesta devine în timp singura raţiune de a rămâne împreună.

Psihologii susţin însă că toate aceste certuri şi dispute între parteneri apar deoarece cei doi nu ştiu să gestioneze o relaţie echilibrată. Prima recomandare a psihologilor este ca ambii parteneri să înveţe să facă mici compromisuri. Cel mai important lucru este ca în fiecare zi să petreceţi cu persoana iubită măcar o oră, două, în care să fiţi singuri, fără absolut nimeni în apropiere şi să vă simţiţi bine, fără să faceţi neapărat ceva, ci pur şi simplu să staţi împreună, recomandă specialiştii.

Pentru ca timpul petrecut singuri să nu devină o corvoadă sau chiar motiv de ceartă, trebuie să fiţi conştienţi că într-o relaţie trebuie ca amândoi să învăţaţi să faceţi mici compromisuri şi să-l ascultaţi pe celălalt cu răbdare. Una dintre cele mei greu de atins ţinte, mai ales la începutul unei relaţii este să menţineţi echilibrul între timpul petrecut împreună şi timpul intim al fiecăruia.

Amândoi partenerii au nevoie să se adapteze la traiul în comun, de aceea trebuie să rămână din când în când separaţi. Cel mai bine este să vorbiţi despre asta deschis ca să înţelegeţi fiecare nevoile de spaţiu de mişcare ale celuilalt.

„Spuneţi-i partenerului cât de mult îl preţuiţi şi cât de mult vă place să fiţi împreună, dar nici nu-i creaţi impresia că îl sufocaţi cu prezenţa dvs.”, recomandă psihologii.