De ce nu este bine să ciocnim atunci când avem apă în pahar: ce nenorociri atrage această „nesăbuinţă” şi de unde se trage superstiţia

Prinţul William şi Ducesa de Cambridge, Kate Middleton, nu au ţinut cont de superstiţia din mitologia greacă şi au ciocnit cu paharele cu apă. FOTO PopSugar

La petreceri, în zile de sărbătoare sau pur şi simplu în timpul unei ieşiri în oraş cu prietenii, ciocnitul paharelor este un obicei popular în rândul românilor. La închinarea paharelor sunt însă „invitaţi“ doar cei ale căror cupe conţin alcool, persoanele care beau apă fiind lăsate pe dinafară dintr-un motiv mai puţin cunoscut.

Obiceiul de a ciocni paharele în semn de sărbătoare, popular în rândul românilor la evenimente deosebite, formale sau informale, este un gest însoţit, de obicei, de urări de bine. 

Pe lângă clasicul „hai noroc“, o sumedenie de alte dorinţe închinate prietenilor ies din gurile mesenilor, cu buzele purpurii de la vin sau umede de la şampanie ori de la alt tip de băutură alcoolizată. Pentru că, întotdeuna, mesenii trebuie să ridice paharele cu alcool, nicidecum cu apă. De fapt, potrivit unei superstiţii răspândite la nivel mondial, este de preferat să ciocneşti cu paharul gol, numai cu apă nu.

Acest crez, potrivit căruia niciodată nu ar trebui să ciocnim paharele dacă în ele avem apă, nu alcool, datează încă din Grecia Antică, întipărindu-se în istorie, conform publicaţiei „Huffington Post”. Mitologia greacă spune că morţii beau întotdeuna apă din râul Lethe – cunoscut şi ca Râul Uitării în Infern, pentru a-şi uita trecutul şi vieţile de pe Pământ. De aceea, în Grecia, paharele cu apă închinate simbolizează călătoria morţilor pe râul Lethe, către Infern. 

Această poveste morbidă este motivul pentru care se crede că ciocnitul cupelor cu apă atrage ghinionul, poate chiar moartea persoanei care „îndrăzneşte” să ignore „avertismentul”. Apa, în acest caz, reflectă un viitor mormânt şi călătoria pe Râul Uitării.

De asemenea, pe lângă atragerea acestor nenorociri asupra noastră şi asupra persoanei în cinstea căreia închinăm paharul, conform mitologiei greceşti gestul era şi o ofensă adusă zeilor, întrucât aceleaşi urări erau adresate şi zeilor atunci când se ridica paharul. Dacă paharul conţine însă apă, un lichid neapreciat de zei, în acest context, aceştia i-ar fi blestemat pe muritori la o viaţă nefericită şi plină de boli.