De ce ne este atât de greu să renunțăm la lucrurile de care nu mai avem nevoie?

Pentru mulți dintre noi, situația este familiară. Când vine vorba de o curățenie generală, o amânăm cât putem de mult, iar atunci când ne hotărâm, în sfârșit, să ne apucăm de treabă, teancul de lucruri de aruncat este mult mai mic decât ne-am propus inițial. Ce ne împiedică să renunțăm la obiectele vechi și inutile și ce înseamnă, de fapt, pentru noi să ne despărțim de ele?

Foto: Unsplash

Emoțiile ascunse în obiecte

În mod inconștient, asociem obiectele cu emoții, amintiri și anumite persoane. În acest proces intervin trei mecanisme psihologice.

1. Memoria autobiografică

Un obiect poate declanșa amintiri. Ne poate readuce în minte anumite întâmplări, dar și cine eram atunci și cum ne simțeam.

2. Sinele extins

Teoria sinelui extins susține că identitatea noastră nu se limitează doar la minte și corp, ci include și bunurile pe care le deținem, locurile în care ne petrecem timpul și oamenii din jurul nostru. Obiectele din casă ajung adesea să fie percepute ca parte din propria identitate. Fiecare dintre ele păstrează o bucățică din povestea noastră.

3. Continuitatea simbolică

Prin intermediul obiectelor, păstrăm sentimentul de legătură cu trecutul. Ele ne pot aminti de copilărie, de familie sau de locuri care nu mai există.

Cum putem depăși acest lucru?

Dacă ne este greu să renunțăm la obiectele cu valoare sentimentală, probabil că ne temem că, odată cu ele, vom pierde și o parte din trecutul nostru. Dar să nu uităm că amintirile nu sunt păstrate doar în obiecte. O singură ceașcă poate fi suficientă pentru a ne aminti de bunica – nu trebuie să păstrăm jumătate din bucătăria ei. Rezervați o cutie sau un sertar pentru micile suveniruri. Tot ce nu încape acolo trebuie să plece.

Efectul costurilor irecuperabile

Cu toții am făcut, la un moment dat, o achiziție impulsivă pe care am regretat-o ulterior. Chiar dacă ne dăm seama destul de repede că nu avem nevoie de acel obiect, tot ne vine greu să renunțăm la el. De ce?

1. Costurile irecuperabile

De multe ori, ne este greu să acceptăm că banii au fost deja cheltuiți și că nu îi mai putem recupera.

2. Aversiunea față de pierdere

Aversiunea față de pierdere este un fenomen psihologic potrivit căruia resimțim neplăcerea provocată de o pierdere de aproximativ două ori mai intens decât bucuria unui câștig de aceeași valoare. Astfel, aruncarea obiectului poate fi percepută ca o nouă pierdere, chiar dacă banii au fost cheltuiți deja.

3. Nevoia de a ne justifica propriile decizii

Uneori, nu ne este ușor să recunoaștem că am făcut o alegere neinspirată atunci când am cumpărat ceva.

Cum putem depăși acest lucru?

Trebuie să înțelegem că, dacă renunțăm la acel obiect, nu pierdem banii încă o dată. Răspundeți sincer la întrebarea: ce valoare îmi mai aduce acest obiect în prezent? Dacă răspunsul este „foarte puțină”, e timpul să vă despărțiți de el.

Lucrurile care ne-ar putea fi utile cândva

Gândul că vom mai folosi un anumit obiect în viitor este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care acumulăm lucruri de care nu avem nevoie. În spatele acestui comportament se află teama de incertitudinea viitorului.

1. Acordăm prea multă importanță unor scenarii ipotetice

Ne concentrăm mai mult asupra situațiilor în care ne-am putea trezi la un moment dat fără obiectul respectiv, dar uităm de anii în care nici măcar nu ne-am amintit că îl avem.

2. Nevoia de control

Faptul că păstrăm un anumit obiect în casă ne poate da impresia că suntem pregătiți pentru orice eventualitate.

3. Optimismul cu privire la persoana care vom deveni

Păstrăm lucruri pentru persoana care ne-am dori să devenim în viitor, nu pentru cea care suntem în prezent. Cine nu a păstrat măcar o dată haine vechi în speranța că va slăbi și va încăpea din nou în ele?

Cum putem depăși acest lucru?

Întrebați-vă dacă ați mai cumpăra astăzi acel obiect. Dacă răspunsul este nu, probabil că îl păstrați doar pentru posibilitățile pe care le simbolizează. Îl puteți da mai departe fără regrete.

Cadourile nu se aruncă, nu-i așa?

De multe ori, păstrăm cadourile nepotrivite nu din afecțiune, ci din obligație și din teama că, dacă le-am arunca, am da dovadă de nerecunoștință sau chiar de lipsă de respect față de persoana care ni le-a oferit. În mod inconștient, percepem cadoul ca pe o întruchipare a relației cu acea persoană, iar renunțarea la el poate părea un gest de respingere a celui care ni l-a dăruit.

Cum putem depăși acest lucru?

Să nu uităm că un cadou și-a îndeplinit scopul în momentul în care a fost oferit. Din acel moment, avem libertatea de a decide ce facem cu el.