Curiozităţi despre luna mai: cum se sărbătoreşte 1 Mai în diverse zone ale lumii şi care este semnificaţia istorică a sărbătorii
0
Curiozităţi despre luna mai. Ziua Internaţională a muncii reprezintă astăzi pentru angajaţi din diverse locuri ale lumii, inclusiv pentru români, un prilej de relaxare alături de familie şi de prieteni, însă această sărbătoare are o semnificaţie istorică importantă, pe care tot mai puţini o cunosc.
La 1 mai 1886, sute de mii de muncitori din SUA au ieşit în stradă pentru a-şi cere drepturile, printre care dreptul la ziua de muncă de opt ore, fără a le fi redus salariul. Cea mai amplă manifestaţie a avut loc la Chicago, unde numărul protestatorilor a depăşit 90.000. Însă aceste drepturi au fost câştigate cu preţul unor vieţi omeneşti. Astfel, trei zile mai târziu, 65.000 de demonstranţi protestau în piaţa Haymarket din Chicago, când mai mulţi muncitori au dorit să se alăture protestului angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Intervenţia dură a poliţiei s-a soldat cu împuşcarea a patru protestatari şi cu rănirea altora.
Curiozităţi despre luna mai: morţi, răniţi şi condamnări la moarte
În aceeaşi seară, în timpul unei alte demonstraţii organizate în Piaţa Haymarket, cineva a aruncat o bombă poliţiştii chemaţi să ţină lucrurile spre control. Nu mai puţin de 66 de poliţişti au fost răniţi, iar şapte dintre aceştia au murit la scurt timp de la incident.
FOTO press.uchicago.edu
Riposta poliţiei s-a soldat cu rănirea a două sute de oameni, printre care şi câţiva morţi. Nu în ultimul rând, opt dintre liderii care militau pentru mişcări muncitoreşti violente au fost judecaţi. Apărarea acestora a fost plătită din banii adunaţi de muncitori din mai multe ţări, printre care Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania, dar şapte dintre cei judecaţi au fost condamnaţi la moarte şi unul la 15 ani de închisoare. Ulterior, în cazul a doi dintre condamnaţii la moarte, pedeapasa a fost comutată la închisoare pe viaţă. Deşi tardiv pentru cinci dinte cei şapte lideri condamnaţi la moarte, o nouă investigaţie făcută după şapte ani i-a declarat nevinovaţi pe cei opt.
În memoria victimelor grevei generale din Chicago, Congresul Internaţionalei Socialiste a decis, la 1889, ca ziua de 1 mai să fie cunoscută drept Ziua Internaţională a Muncii, urmând ca jertfa oamnenilor muncii să fie comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. În decursul anilor, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în cele mai multe ţări unde autorităţile au convenit împreună cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
Curiozităţi despre luna mai: De la propagandă comunistă la grătare la iarbă verde
În România, Ziua Internaţională a Muncii a fost marcată prima dată în 1890, de mişcarea socialistă, apoi a continuat să fie sărbătorită în timpul domniei lui Carol I şi Ferdinand. Cea mai mare amploare a cunoscut-o însă în perioada regimului comunist, care a confiscat adevărata semnificaţie a zilei de 1 Mai şi a transformat-o într-un prilej festiv de propagandă comunistă şi de recunoştinţă faţă de „bravii conducători“.
Oamenii muncii erau înscrişi pe liste făcute din timp de secretarii de partid însărcinaţi cu organizarea manifestaţiilor de 1 Mai, bineînţeles fără să fie incluse eventualele „elemente negative“ din instituţii şi întreprinderi. Refuzurile de participare nu erau privite cu ochi buni, indiferent de motiv, mai ales atunci când veneau din partea celor cu funcţii importante. Atunci când se întâmpla ca sarcinile să nu fie îndeplinite întocmai, „vinovatul“ era mustrat în şedinţe de partid. Oamenii se încolonau pentru a participa la diversele manifestaţii şi spectacole de propagandă care se organizau cu această ocazie şi, în ciuda faptului că ştiau că ar putea fi infiltraţi printre ei colaboratori au regimului, îndrăzneau să se amuze povestind mai ferit bancuri despre Ceauşeşti ca să treacă timpul mai repede.
De regulă, manifestaţiile se terminau în jurul orei 14:00 şi urmau câteva ore de relaxare, când oamenii muncii se cinsteau cu o bere şi un mic schimbând impresii de la mitinguri. După Revoluţia din 1989, 1 Mai a devenit pentru români un prilej de sărbătoare câmpenească, manifestaţiile politizate fiind treptat înlocuite cu petreceri la iarbă verde. În multe alte ţări Ziua Internaţională a Muncii a rămas şi azi un moment în care sindicatele organizează manifestaţii de amploare pentru a atrage atenţia asupra condiţiilor de muncă ale angajaţilor şi pentru a-şi cere drepturile.
Curiozităţi despre luna mai: Francezii ies în stradă, italienii merg la concertul de 1 Mai şi nigerienii se strâng pe stadion
Printre ţările care sărbatoresc Ziua Muncii pe 1 Mai se numără şi Germania, Belgia, Croaţia, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Elveţia, Nigeria, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong etc.
De exemplu, în Germania, 1 mai este zi liberă şi se poartă la butonieră o panglică roşie, în amintirea lui 1 mai 1890, când, în ciuda interdicţiei manifestaţiilor de către Sozialistengesetz, militanţii Internaţionalei au convenit să se întâlnească în parcuri purtând o astfel de panglică.
În Spania, ziua de 1 Mai este numită „Fiesta del trabajo“ sau „Festa del Treball“, fiind sărbătoare publică. Atunci când data de 1 mai cade în mijlocul săptămânii, spaniolii fac „punte“, la fel ca românii, şi îşi iau mai multe zile libere, motiv pentru care 1 mai a căpătat şi denumirea „Puente del Primero de Mayo”. La Barcelona, în special, se organizează demonstraţii paşnice.
Argentinienii au şi ei zi liberă, dar 1 mai este asociată, de regulă, cu demonstraţii ale sindicatelor organizate în marile oraşe. Oamenii se adună apoi la prieteni, în cadrul unor asociaţii sportive, la locul de muncă sau la sediul sindicatelor pentru a discuta şi ca să mănânce împreună.
În Cuba, ziua de 1 Mai este cunoscută ca „Día del Trabajo“ (Ziua Muncii), iar oamenii participă la marşuri în prima parte a zilei, dedicate Revoluţiei Cubaneze şi socialismului. Havana şi Santiago de Cuba sunt oraşele unde au loc cele mai importante demonstraţii.
Francezii au liber de 1 Mai, iar marşurile, demonstraţiile şi paradele organizate de sindicate pentru a milita pentru drepturile angajaţilor au o tradiţie puternică în Franţa. De asemenea, se obişnuieşte ca în această zi să le oferi prietenilor sau membrilor familiei buchete de lăcrămioare, obicei care datează de la 1561, când regele Carol al IX-lea, pe atunci în vârstă de 10 ani, aşteptând să fie încoronat după moartea prematură a fratelui său, Francisc al II-lea, le-a oferit tuturor doamenelor prezente câte un fir de lăcrămioară.
În Italia, un moment important care marchează ziua de 1 mai este „Concerto del Primo Maggio“, un concert organizat la Roma de Uniunea Italină a Muncii, în Piaţa San Giovanni. Concertul este transmis în direct de postul de televiziune Rai 3.
Nigerienii se strâng pe stadion pentru a marca această zi şi pentru a asculta discursul tradiţional adresat muncitorilor de preşedintele Congresului Muncii din Nigeria.
Pentru portughezi, ziua de 1 Mai este un bun moment pentru ca angajaţii să demonstreze ca să-şi arăte nemulţumirea faţă de condţiile de muncă existente, în cadrul unei parade numite Primeiro de Maio (1 Mai). De asemenea, sindicatele fac presiuni pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă pentru cei care muncesc în străinătate.
În Elveţia, cele mai multe manifestări de 1 Mai au loc în Zürich, unde Comitetul pentru 1 Mai existent în acest oraş, împreună cu Federaţia Sindicatelor Elveţiene organizează un festival şi un miting de proporţii.
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Se încarcă comentariile...
