Cum trăieşte un pensionar în România

La 74 de ani, Georgeta Ţiripa îi mulţumeşte lui Dumnezeu că mai poate munci pentru a putea s-o scoată la capăt Georgeta Ţiripa a fost toată viaţa o femeie activă. Nici după ce s-a

La 74 de ani, Georgeta Ţiripa îi mulţumeşte lui Dumnezeu că mai poate munci pentru a putea s-o scoată la capăt

Georgeta Ţiripa a fost toată viaţa o femeie activă. Nici după ce s-a pensionat, în urmă cu 18 ani, nu a putut să stea degeaba. "Munca mă ţine în formă. Sunt bolnavă dacă stau numai în casă", spune ea.

Geta, cum îi spun apropiaţii, a rămas singură din 1980, de când i-a murit soţul. Copii nu are, aşa că are nevoie de multă acţiune, atât pentru a face un ban în plus, dar şi ca să-i treacă de singurătate. Îşi face de lucru în fiecare zi, astfel că pleacă de acasă înainte de ora 8.00 şi se întoarce de obicei după 7.00 seara. "Când plec de acasă sunt bun plecată. Cunoscuţii şi rudele ştiu că mai devreme de opt seara nu mă găsesc acasă", spune, râzând, Geta.

Ea recunoaşte însă că a avut noroc de o sănătate bună. "Nu toţi bătrânii pot să facă aşa la anii mei, eu nu prea am fost bolnavă", mărturiseşte ea.

Când s-a pensionat, Geta primea de la stat 120 de lei după 27 de ani de muncă. "Atunci mi se părea mult, ziceam că a dat norocu' peste mine", povesteşte bătrâna. În curând însă, banii s-au dovedit insuficienţi. "De când am ieşit la pensie, nu am stat deloc, am avut în permanenţă activitate. Zece ani am avut grijă de mama, care stătea la mine. Avem şi o curte la ţară, lângă Bucureşti, cu grădină de zarzavaturi. O dată sau de două ori pe săptămână, mă duc acolo, să am grijă de casă şi de grădină", spune Geta.

În paralel, prin nişte cunoştinţe, şi-a găsit o familie la care să facă menaj. "De trei ori pe săptămână mă duceam acolo să fac curat şi mâncare. Munceam acolo şi câte opt ore pe zi", povesteşte ea. După anul 2000, Geta şi-a redus numărul orelor de curăţenie, ca să aibă grijă de un copil. "Era un bebeluş când l-am luat în grijă. Avea opt luni.

Acum merge la şcoală. Eu n-am avut copii şi m-am ataşat foarte mult de copilul acela", spune ea. Îngrijirea fetiţei îi ocupă aproape tot timpul. "Mă sculam la şapte. La opt eram la fetiţă. Plecam de acolo pe la 11.00-12.00 noaptea", a adăugat ea.

Venituri plus cheltuieli minime, balanţă zero

Acum Geta face menaj o dată pe săptămână la o familie, dar şi la o sală de cursuri trei ore pe zi, de două ori pe săptămână. Din aceste activităţi câştigă cam 300 de lei pe lună. Cu pensia mărită de curând ajunge la aproape nouă sute de lei. "Doar cu pensia mea nu m-aş fi descurcat. Până în noiembrie 2007 aveam 360 de lei pe lună", explică ea.

Cheltuielile acoperă strictul necesar: 170 de lei, întreţinerea, 90 de lei, lumina şi telefonul, 24 de lei, cablul de televiziune, 250 de lei, medicamentele. Restul banilor se duc pe mâncare.

"În afară de televizor, alte distracţii nu am, deşi îmi place foarte mult să merg la teatru sau la film. N-am mai fost la mare de când am ieşit la pensie. Nu-mi permit nici măcar să cumpăr bilet de tratament de la Casa de Pensii, pentru că biletul costă jumătate din pensie şi nu mai pot plăti celelalte cheltuieli. Nu pot să renunţ la cablu sau la telefon, pentru că îmi sunt necesare", spune ea. Cu toate acestea, Geta este veselă şi optimistă. Când nu munceşte, îşi umple timpul cu vizite la surori, la nepoţi şi la fostele colege de serviciu.

În afară de televizor, alte distracţii nu am. Mi-ar plăcea să merg la teatru sau la film
Georgeta Ţiripa,
pensionară