ZVON DE SUEDIA

Coregraful Carl Olof Berg: "Oamenii de azi traiesc in singuratate, tanjind dupa dragostea ideala din reclame" Din cauza programului sau incarcat - care includea repetitii pentru spectacolul ce avea

Coregraful Carl Olof Berg:
"Oamenii de azi traiesc in singuratate, tanjind dupa dragostea ideala din reclame"
Din cauza programului sau incarcat - care includea repetitii pentru spectacolul ce avea sa fie prezentat la Bucuresti - interviul pe care l-am facut la Stockholm cu Carl Olof Berg a avut loc la ora 8 dimineata, desi subiectul nu avea nimic de-a face cu micul dejun. Fiindca spectacolul Love, love, love este o meditatie trista despre felul in care dragostea a devenit, in societatea contemporana, un simplu produs, vandut "la pachet" cu tot felul de alte produse de consum. Spectacolul va putea fi vazut la Bucuresti, in cadrul Festivalului Zvon de Suedia, pe 5 si 6 octombrie (ora 19.00), la Teatrul Odeon.
- E limpede ca e vorba despre dragoste, dar care e ideea pe care o sustii in spectacolul pe care il vei prezenta la Bucuresti?
- Oamenii au devenit foarte singuri in societatea de astazi, in marile orase in care traim, iar ceva din limbajul dragostei s-a modificat radical. In spectacol e vorba despre felul in care suntem afectati de imaginea despre dragoste perpetuata in societatea de consum. Ne petrecem mult timp tanjind dupa dragoste, imaginandu-ne cum ar trebui sa fie aceasta, urmarind sa atingem o dragoste ideala, un model impus de altii, si asta din cauza reclamelor, advertorialelor de care ne lovim peste tot. Fie ca esti pe strada sau la metrou, la serviciu, la aeroport, peste tot acest model iti este adus in fata ochilor, indemnandu-te sa visezi niste umbre. Iti doresti mereu sa fii altcineva in loc sa te descoperi pe tine insuti. Toata lumea vorbeste despre dragoste, se dau atatea explicatii, se fac promisiuni desarte, mincinoase - daca vei cumpara asta sau asta vei fi mai fericit, mai iubit, mai protejat - dar adevarul se afla in noi insine, de aceea oamenii au atatea pretentii de la o relatie de dragoste si sunt tristi cand aceasta nu se incadreaza in standardele perfectiunii.
Apoi, e aceasta muzica, Bolero-ul lui Ravel (subtitlul spectacolului este Play me the Bolero / Canta-mi Bolero-ul, n. red.), atat de cunoscuta de lumea intreaga. E aproape ca o prostituata muzicala, pe care ai frecventat-o de prea multe ori si care consta, de fapt, intr-un motiv muzical repetat de foarte multe ori, principiul repetitiei stand si la baza reclamelor. Se repeta mereu, creste tot mai mult si spre final suntem consumati de aceasta muzica, "inghititi" de ea asa cum ne "inghit" reclamele ce contribuie la comercializarea dragostei.
Cei doi dansatori exprima aceasta insingurare a individului, desi ei fac un duet. Desi danseaza impreuna, ei nu se uita nici o clipa unul in ochii celuilalt. Deci sunt de fapt doua monologuri pe aceeasi muzica. Sunt consumati de cliseul dragostei asa cum se vede el prin intermediul muzicii lui Ravel, iar la final se ineaca parca in aceasta muzica, pe care am combinat-o cu o interpretare moderna a aceleiasi teme muzicale datand din anii '80. Traim in aceasta lume "pop" care ne obliga, practic, sa cantam un anume fel de dragoste, sa ne-o dorim, marginalizandu-i pe cei care nu intra in acest joc. (...)
- Cat de greu e pentru tinerii din Suedia sa devina dansatori profesionisti?
- De fapt, sistemul pregateste destul de multi dansatori in Suedia, ceea ce a devenit o problema. Din scoli ies peste 1000 de dansatori in fiecare an, dar putini practica aceasta meserie. Deci e destul de usor sa devii dansator, dar nu poti fi angajat apoi sa dansezi. Intentionam sa ne implicam in poiecte internationale, deocamdata discutam foarte mult despre conditia de dansator: merita sa ma pregatesc pentru asta, ce trebuie sa fac, ce trebuie sa nu fac. Dar si dansam, iar la final prezentam un spectacol in aer liber, la care avem aproape 3000 de spectatori, deci evenimentul a capatat proportii. Statul sprijina mai ales proiectele ce implica o latura educationala.
(Textul integral in Adevarul literar si artistic)