"Visez o carte de poeme atat de buna, incat tata, citindu-le, sa invieze"

Cititorul meu cel mai fidel este tatal meu, Marin. El este, in orice caz, de fiecare data cand scriu poezie primul meu cititor. De multe ori am senzatia ca ma priveste peste umar chiar atunci cand

Cititorul meu cel mai fidel este tatal meu, Marin. El este, in orice caz, de fiecare data cand scriu poezie primul meu cititor. De multe ori am senzatia ca ma priveste peste umar chiar atunci cand scriu si probabil ca nu se mai mira de mult de ce fel de lucruri trasnite adaposteste fi-su in cap. Am copilarit la tara, pe langa Giurgiu, si am mancat in zilele verii mult praf fierbinte pe paine. Iernile, uneori zapezile si inghetul veneau peste casa noastra cu o furie care ma faceau sa ma intreb daca nu cumva satul nostru de la Dunare se mutase, prin cine stie ce incurcatura zeiasca sau prin cine stie ce isprava diavoleasca, exact la Polul Nord. Casa, am mai spus asta, era asezata langa un fost cimitir. Pe sub pamant, pesemne ca sufletelor tuturor celor stiutori de carte ingropati acolo veneau si citeau odata cu mine carti de toate soiurile, de la romane rusesti celebre, la poeti precum Eminescu sau Ienachita Vacarescu sau Alexandru Macedonski, de la fantasmagoriile lui Jules Verne, la povestile cu indieni ale lui Karl May, de la Marile vacante, la Colt Alb. Citeam cu fervoare pe Crenga si, fireste, pe Marin Preda, pe care-l suspectam de faptul ca, desi cartea Morometii fusese scrisa cu multi ani inainte, imi cam plagia viata de pui de om din batrana campie romana. Citeam deci, de-a valma, tot felul de carti, mai multe suflete deodata. Cred ca noaptea, tarziu, unele dintre ele uitau sau nu mai voiau sa se retraga in casele lor de sub pamant si ramaneau pe mai departe in mine. Numai astfel imi pot explica acele cosmaruri fioroase pe care le traiam, acele vise in care imi vedeam propria moarte ca pe moartea altcuiva, acele scene in care voiam sa strig, sa tip si constientizam ca pe gura nu-mi iese nici un sunet, cat de palid. Cert este ca tatal meu a inceput sa fie circumspect si venea seara in camera mea si imi stingea lumina electrica. Spunea ca imi stric ochii daca citesc mereu ca habaucul, dar probabil ca voia mai mult sa economiseasca ceva bani, sa plateasca mai putin la aia care veneau la sfarsit de luna sau de trimestru sa citeasca numerele de pe contorul care inregistra consumul de electricitate. Pe urma, cand am luat-o spre scris si spre traitul din scris, la ziarul judetean, pesemne ca regreta in sine ca voise, de altminteri zadarnic (caci facusem rost de o lanterna la lumina careia, sub plapuma, puteam citi, chiar daca incomod, cu tot atatea delicii ca si la lumina generoasa a becului), sa imi protejeze ochii, sa nu mi-i prapadesc prin citit. Era mandru acum de mine. Era chiar fudul. Scrierea de poezie e o indeletnicire foarte aspra, foarte grea. Atunci cand scrii ca sa te vada lumea ca scrii, atunci cand scrii doar ca sa te afisezi ca scriitor, atunci cind scrii ca sa cersesti o demnitate in plus ori ca sa atragi neaparat spre tine, cum bomboanele mustele, consoarte cu jartiera si batic, atunci cand scrii ca sa te premieze jurii strambe, nu e nici un pericol. Scrisul te binedispune, Scrisul iti coloreaza obrajii si iti slefuieste gulerul camasii. Scrisul iti lustruieste scaunul pe care te asezi. Scrisul iti umple buzunarul cu decoratii si diplome. Scrisul iti aduce prieteni in bunavointa carora te poti balaci ca ratele in garla. Scriitorul adevarat este Altcineva decat Insul descris mai inainte. Poetul adevarat este cel care, atunci cand scrie, intreaga lui fiinta se ridica la o incandescenta de-a dreptul inumana. Creierul intreg ii este electricitate viscolita. Inima ii ridica sangele, dintr-o data, la o temperatura de mii de grade. Conectarea la Forta Universala este totala. Un poem bun este risipa maxima de energie, de viata-viata. Un poem bun e indestructibil si Moartea nu poate ajunge niciodata la el. Moartea ajunge insa sigur la trupul care-si abandoneaza mana, creierul, stiinta secreta, constiinta de sine si de puterea sa rara scrisului de aceasta natura.
(Textul integral poate fi citit in "Adevarul literar si artistic" din data de 28 iunie 2005)