VIDEO Singurătate, dantele şi dinţi smulşi în filme

Până acum, cel mai apreciat film din cadrul Festivalului Internaţional de la Cannes rămâne cel al regizorului englez Mike Leigh, „Another Year“, despre viaţa unei familii obişnuite. Auzim adeseori vorbindu-se despre „filme de festival“, ca şi cum am avea de-a face cu entităţi plămădite cu gândul de a fi scoase în lume neapărat la zi mare, în haine sărbătoreşti, ca fata de măritat.

Bate gongul: începe Festivalul de Film de la Cannes

VIDEO Filme europene „de tot felul“

Poate cineaştii au în vedere întâlnirile de la Cannes, Veneţia, Berlin. Este orgoliul lor şi treaba festivalurilor să o ia unul înaintea altuia, Croazeta „fură" din eventuala rezervă destinată  Mostrei veneţiene, aceasta din urmă ciupeşte din porţia Berlinului etc. Treburile se complică atunci când nu prea ai de unde să alegi.

Încă sunt aşteptate filmele foarte bune

Cu mai multă vreme în urmă, Gilles Jacob, pe atunci delegat general, ne încredinţa că la Cannes e ca în viticultură: există ani darnici şi alţii mai zgârciţi. După socotelile domniei sale, norocul se iveşte cam o dată la doi ani. Din păcate, nu cred că a ţinut cineva contabilitatea. 2009 parcă nu a fost rău. Acum, după şase zile de competiţie, nu a răsărit filmul sau cineastul care să ne fi încântat peste măsură sau să ne fi pus pe gânduri.

La cota criticii alcătuite de revistele „Le Film français" şi „Screen International", cel mai bine plasat rămâne Mike Leigh cu „Another Year", cronica, aşa cum anunţă cu modestie şi titlul, a încă unui an obişnuit, din viaţa unei familii obişnuite. Una fericită, şi pentru a nu ne lăsa prea seduşi de armonia unui cuplu matur, autorul îi botează Tom şi Gerri.

Zâmbetul e garantat. Viaţa lor se supune ritmurilor celor patru anotimpuri, fără mari deosebiri între ele. Par o insulă a armoniei aproape ciudată, înconjurată fiind de singurătatea, de dramele, rătăcirile altora. Nu degeaba vin prietenii să plângă pe umărul lor. Aici este Mike Leigh imbatabil, în lansarea unor personaje în principiu secundare, dar care îşi depăşesc condiţia, invadează centrul şi nu-l mai părăsesc.

Mike Leigh caută actori sclipitori

O astfel de strategie îi aducea, în 1996, Palme d'Or pentru „Secrete şi minciuni". Mare constructor de portrete feminine, cineastul englez i-a dăruit actriţei Leslie Manville (prietena familiei) un rol din care a scos aur curat. Rar am văzut atâta paradoxală graţie a disperării, a deznădejdii de a fi singură şi neocrotită. Este interpreta ideală visată, căutată de cineast:

„Actorii greoi nu pot face ceea ce le cer eu. Am nevoie de actori supli, sclipitori, cu inteligenţă ascuţită, chiar sofisticaţi, gata să muncească din greu. Nu e uşor, dar merită, mai ales când începe să surâdă o candidatură la Premiul de interpretare". Dacă nu cumva o va concura, „din partea casei" juna Melanie Thierry, un fel de Brigitte Bardot de la începuturi, Princesse de Montpensier pe ecran, în filmul lui Bertrand Tavernier.

Ca mai întotdeauna când atacă istoria, cineastul devine adeptul unui clasicism uscat, în ciuda subiectului fierbinte: educaţia unei bogate moştenitoare, în regatul lui Charles IX, crescută conform principilor Franţei secolului al XVI-lea. Tânăra pare mai degrabă înzestrată pentru a stârni pasiuni violente. Abundenţa unor lungi travellinguri, spectaculoase de altfel, ne-a amintit de maniera autorului care, în 1996, a filmat în România „Căpitanul Conan".

Kitano, maestru al violenţei stilizate

Oricum, e preferabil să mai afli câte ceva despre o istorie comprimată în aventură, decât să inventariezi bărbaţii sfârtecaţi din „Outrage" al lui Takeshi Kitano, japonezul de multe ori supraevaluat, maestru al violenţei stilizate. Într-o scenă de o duritate greu de suportat, unui adversar i se smulg toţi dinţii, cu o asemenea sălbăticie, încât un ziarist l-a întrebat pe Kitano : „Dvs. mai aveţi curajul să vă duceţi la dentist?" Dacă şi asta înseamnă „film de festival...".

Proiecţie românească

Documentarul „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" de Andrei Ujică va fi proiectat astăzi la Cannes, la ora 12.00 (ora Franţei). Pentru realizarea peliculei au fost vizionate peste o mie de ore de înregistrări obţinute de la TVR şi de la Arhiva Naţională de Filme.

Carieră de peste trei decenii

Mike Leigh, 67 de ani, este un regizor britanic de film şi de teatru. Din filmografia realizată într-o carieră de peste trei decenii fac parte pelicule precum „Vera Drake", „Totul sau nimic", „Dezgolit", „Fete cu carieră" şi „Fete sau minciuni". Regizorul a semnat şi scenariul pentru câteva dintre cele peste cincisprezece filme pe care le-a semnat.