Un concurs penibil, "dres" cu recitalul lui Stefan Banica Jr.

La ce te astepti cand auzi "Mamaia 2004"? E al 34-lea an al festivalului, te-ai gandi ca, de la prima editie si pana astazi, evenimentul a cunoscut mari "prefaceri". A cunoscut, cel putin dupa '89,

La ce te astepti cand auzi "Mamaia 2004"? E al 34-lea an al festivalului, te-ai gandi ca, de la prima editie si pana astazi, evenimentul a cunoscut mari "prefaceri". A cunoscut, cel putin dupa '89, numeroase "naseli", fiind pasat de la un comitet de organizare la altul, din curtea unei televiziuni in ograda concurentei, astfel ca diversele influente si amprente au pus "petice" pestrite pe acelasi sac. Miercuri seara, am avut senzatia ca urmaresc nu "Mamaia", ci serialul "Capcana timpului", al carui erou e aruncat - fara vreo explicatie anume - in epoci trecute. Acolo, cel putin, omul are o misiune precisa, de a pune ordine in lucruri, de a face ca situatiile tensionate, dramatice, sa se rezolve cu bine. N-am inteles care era ratiunea pentru care Mamaia a fost proiectata cu vreo doua decenii in urma, oferind publicului sau un spectacol desuet si lipsit de stralucire. Inca din deschiderea show-ului am avut parte de evolutia unui ansamblu de balerini, pe care doar muzica - un rock total nepotrivit cu costumele si atitudinea - parea sa-i "traga" cu forta inspre zilele noastre. In rest, coregrafia si imaginea ramasesera intepenite in anii '80. Din aceeasi perioada a aterizat, dupa toate aparentele, si una dintre concurentele de la Interpretare, care a crezut ca daca si-a ales o piesa a Mihaelei Runceanu trebuie sa o si imite, pentru a reda, probabil, "atmosfera" vremii in care apreciata solista era in culmea gloriei. Alti competitori s-au incapatanat sa cante hit-uri recente, (Nicola a fost la mare cautare, cu doua "prezente" in festival), crezand, pesemne ca succesul melodiei va "molipsi", in vreun fel, prestatia din concurs. Ce-a iesit a fost altceva: o diferenta flagranta de valoare, care a acoperit de penibil cateva dintre evolutii. Au existat si voci bune, "compensate" prin piese neinspirat alese, dar si vreo doua exceptii, in care calitatile vocale si melodia au reusit sa faca "echipa" buna. Sa nu creada cineva ca prima seara de festival a fost o catastrofa pe de-a-ntregul: cuplul de prezentatori, de pilda, si-a facut treaba onorabil, spre deosebire de alti ani, in care prezenta pe scena a gazdelor asigura partea de umor involuntar al evenimentului. Aurelian Temisan, participant in formula "2 in 1" - prezentator si jurat, a facut un cuplu agreabil cu Gabriela Badila. Totusi, "perechea" de la Mamaia a solistului a dovedit si ceva exces de zel, incercand sa convinga una dintre participante ca sala e plina, iar concurenta a vazut scaune goale din pricina... emotiilor. Scaune goale au fost, au putut observa cu ochiul liber chiar si cei pe care emotiile nu i-au cotropit. Asta nu inseamna, insa, ca publicul de la Mamaia n-a reactionat prompt la recitalul serii, sustinut de Stefan Banica Jr. Faptul ca aria spectatorilor oscila intre varsta prescolara si cea post-pensionare n-a fost o premiera pentru solist, obisnuit cu un astfel de public si de la Bucuresti. Rock'n'roll-ul a inviorat auditoriul, molesit de prestatiile aiuritoare ale unora dintre concurenti. "Totul e bine cand se termina cu bine" e principiul care si-a dovedit eficienta o data in plus: spectatorii au plecat acasa (ori la hotel) fredonand "Gaseste-mi loc in inima ta". Ce se intamplase cu doua ceasuri mai devreme, in concurs, se pierdea, discret, in negura uitarii. Pe asta s-au bazat, pesemne, si organizatorii.