"Trebuie sa combatem ura, sa o denuntam"

Ieri, in Aula Academiei Romane, filosofului si scriitorului de origine romana Elie Wiesel i-au fost inmanate insemnele academice, in prezenta unui public foarte numeros, format din academicieni,

Ieri, in Aula Academiei Romane, filosofului si scriitorului de origine romana Elie Wiesel i-au fost inmanate insemnele academice, in prezenta unui public foarte numeros, format din academicieni, membri ai comunitatii evreiesti, personal diplomatic si politicieni. Prin alegerea sa ca Membru de Onoare al Academiei Romane "ca omagiu pentru eminenta opera spirituala si morala inchinata umanitatii", hotarata pe 6 iunie 2001 (6 iunie fiind, de altfel, si ziua de nastere a fiului sau), Elie Wiesel devine al doilea laureat Nobel de origine romana care primeste aceasta distinctie, celalalt fiind George Emil Palade. In discursul care a precedat inmanarea insemnelor, insotite de o copie a Ganditorului de la Hamangia, presedintele Academiei, Eugen Simion, a elogiat cariera si "viata transformata in destin" a scriitorului nascut acum 74 de ani la Sighetul Marmatiei, supravietuitor al lagarelor de deportare naziste. Descriindu-se ca "evreu, scriitor, profesor si martor" in emotionantul sau discurs de receptie numit "Lectii de memorie si recunostinta", Elie Wiesel a incriminat prezenta mult prea mare a "urii" in societatea contemporana. "Ura este mereu aici, contagioasa. Exista adulti care fac razboi si copii care mor. In fiecare minut este un copil, undeva care moare de foame, de boala sau violenta. Trebuie sa combatem ura, sa o denuntam". Referindu-se la intreaga sa opera - romane, eseuri, tratate, memorii - scriitorul a afirmat cu acelasi prilej ca "a scrie despre disperare este o modalitate de a spera. Viata mea nu este decat un semn de intrebare. A cauta adevarul fara a-l gasi, acesta este conditia umana".