Tocul lui Caragiale, cutitele lui Sadoveanu, icoana tibetana si papucii japonezi ai lui Macedonski

Numele marilor nostri scriitori, poeti si dramaturgi incep sa fie asociate, asa cum este poate si firesc, doar cu opera lor. Prinsa intre copertele unui volum sau, in ultima vreme, convertita pe

Numele marilor nostri scriitori, poeti si dramaturgi incep sa fie asociate, asa cum este poate si firesc, doar cu opera lor. Prinsa intre copertele unui volum sau, in ultima vreme, convertita pe CD-rom-uri, opera se asociaza cu autorul, lasand existenta acestuia undeva departe si incarcata, odata cu trecerea anilor, de o nuanta de mitic si de mister. Exista locuri, insa, unde contactul cu cel care a scris este mai direct; exista obiecte personale, manuscrise, piese de mobilier care recompun, partial, un cadru familiar, in care cel cunoscut doar din carti a creat si a trait. Astfel, casele memoriale, muzeul literaturii sunt oaze de autentic, unde cei interesati pot avea un fel special de comunicare cu autorii preferati. In Bucuresti, locul cel mai incarcat cu astfel de "marturii" este Muzeul Literaturii Romane, situat pe Bulevardul Dacia, la numarul 12. Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung, Cazania lui Varlaam, Psaltirea pre versuri tocmita a lui Dosoftei, Biblia de la Bucuresti, Istoria cresterii si descresterii Imperiului Otoman, Legiuirea lui Caragea Voda, Biblia lui Luther, ilustrata de Gustave Dore, colectiile scriitorilor clasici, manuscrisul-proiect al lui Caragiale la comedia "Titirca Sotirescu" si corespondenta dramaturgului cu Paul Zarifopol, caietul "Pasteluri" de Vasile Alecsandri, cu dedicatia autorului catre Carmen Sylva, manuscrisul lui Mihai Eminescu "La Steaua" si corespondenta cu Titu Maiorescu din perioada interbelica, manuscrisele integrale ale romanelor istorice semnate de Mihail Sadoveanu, manuscrisul romanului "Adam si Eva" de Liviu Rebreanu, manuscrisul "Sonetelor inchipuite ale lui Shakespeare" de Vasile Voiculescu, manuscrisul "Jocului secund" de Ion Barbu sunt doar cateva dintre piesele de patrimoniu literar care se gasesc la MLR. De o importanta deosebita este "Sanctuarul cartii", locul in care sunt depozitate, conservate si expuse documente, carte veche romaneasca, precum si bibliotecile scriitorilor George Cosbuc, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Pompiliu Constantinescu. Pe de alta parte, modul in care au fost gandite salile de expunere nu este unul didactic, in care doar informatia literara sa primeze, ci este unul foarte uman, intretaiat de marturii vii ale existentei si evolutiei scriitorilor: "Muzeograful literar are misiunea dificila de a recompune, din documente si imagini, laboratorul de creatie al scriitorului, de a vizualiza cuvantul scris, de a integra intr-un spatiu viu exponatele", dupa cum declara Alexandru Condeescu, directorul muzeului. Astfel, tocul, trusa de birou si ochelarii lui Caragiale, birourile lui Delavrancea si Goga, un evantai apartinand unei doamne din inalta societate, pe care Alecsandri a scris un autograf in versuri, biblioteca si trusa de birou ale lui Cosbuc, cutitele de vanatoare, ochelarii si stiloul lui Mihail Sadoveanu, icoana tibetana (foto) si papucii japonezi care au apartinut lui Alexandru Macedonski ii aduc pe acestia mai aproape si ii dezvaluie publicului intr-o ipostaza mai putin obisnuita. Desi ar fi firesc ca un astfel de spatiu sa intereseze pe multi, cei care viziteaza MLR nu sunt atat de numerosi pe cat ar merita patrimoniul sau. Tot grupurile de elevi sau strainii raman cei mai interesati. Probabil ca va mai trece mult timp pana cand si muzeele noastre sa se bucure de grupuri mari de vizitatori, asa cum se intampla peste tot in lume. Singura speranta sa ramana doar elevii si strainii care, printr-o minune, sa inceapa sa vina in numar mai mare la noi?