Tandreturi cu final neasteptat

In culise, toti acesti barbati minunati si instrumentele lor zburatoare stau la taclale si se distreaza ca intre oamenii mari. Apoi, cand vine timpul, pornesc catre scena, unde se amuza ca niste

In culise, toti acesti barbati minunati si instrumentele lor zburatoare stau la taclale si se distreaza ca intre oamenii mari. Apoi, cand vine timpul, pornesc catre scena, unde se amuza ca niste copii. Se dezlantuie in jonglerii cu note, se tin de giumbuslucuri, isi fac unii altora poante. Si, mai ales, le fac celor cateva mii de spectatori de la Sala Palatului un minunat cadou de sfarsit de martie. Pe 31 ale lunii, Fundatia Culturala "Aurel Mitran" a mai comis o "nazbatie" din seria "pour les connaisseurs", devenita deja o marca. "Cine Festival Anplagd?" a adus, pe urmele "Tandreturilor" din anii trecuti, o multime de domni onorabili. O distributie cu greutate, care i-a inclus pe Alexandru Andries, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Mircea Vintila; Artan si Dan Iliescu de la Timpuri Noi (in echipa cu Berti Barbera, Vlaicu Golcea si Andrei Barbulescu), reveniti pe scena dupa o pauza prea mare pentru gustul fanilor; in sfarsit, Holograf, cu Marius Batu si Emil Soumah alaturi. Show-ul a fost total. Formule sonore noi, orchestratii inedite, variante revazute si adaugite ale pieselor de succes, o reteta inventata parca de un chef al unui restaurant celebru. Gramaje atent combinate, mirodenii presarate discret in compozitie, timp de preparare calculat minutios. Savoare garantata. Hit-uri si glume, in amestec cu refrene si replici "codificate", care tradeaza lungi prietenii. A existat, insa, si un incident care a tradat mitocania stramoseasca. Pe durata intregului recital Holograf, un binevoitor din primele randuri a facut opinie separata. In loc sa fredoneze, precum restul lumii, cot la cot cu artistii, a preferat sa intoneze de unul singur, la intervale regulate, un soi de arie a calomniei. Mai bine zis, a golaniei. A gasit nimerit sa-i injure cu sarg pe Dan Bittman si ai lui, pana cand solistul grupului, la capatul nervilor, a comunicat intregii sali cum sta situatia si a parasit scena. Aplauzele hotarate, fanii scandand numele grupului, nici chiar faptul ca oamenii de paza l-au condus spre iesire pe derbedeu, nimic nu l-a mai induplecat pe muzician sa revina. Asa se face ca, in loc de finalul grandios cu toti protagonistii cantand laolalta, spectacolul s-a ales cu un sfarsit penibil, perfect romanesc. Noroc ca, pana atunci, tandreturile muzicale apucasera sa-si faca efectul...