Supraveghetorul Soare

E firav, uscativ, ars de soarele Dobrogei, o mana de om pe care hainele par largi si prea multe. Cum cobori din masina te ia in primire alergand impiedicat din cauza cizmelor de cauciuc din picioare:

E firav, uscativ, ars de soarele Dobrogei, o mana de om pe care hainele par largi si prea multe. Cum cobori din masina te ia in primire alergand impiedicat din cauza cizmelor de cauciuc din picioare: "Sunt supraveghetorul Soare, imi permiteti sa va ghidez prin cetate". Isi incepe prezentarea grabit, cu un aer de incantare, care creste pe parcurs, creandu-ti la un moment dat impresia ca omul iti vorbeste despre ceva foarte drag lui. Si o face cu mare precizie, dovedind cunostinte vaste in domeniu. ("Am tras si eu cu ochiul la arheologi", explica, "apoi sunt localnic si am mai strans si o biblioteca acasa, cu carti despre cetate"). Tropaeum Traiani este una dintre cele mai importante cetati antice de la noi, care vorbeste despre prezenta Imperiului roman pe teritoriile apartinand geto-dacilor si depune marturie solida despre gradul inalt de civilizatie al localnicilor. A fost intemeiata de Traian la numai 1 km S-V de monumentul triumfal ridicat la Adamclisi, in anul 109, pentru comemorarea victoriei romanilor asupra dacilor. Dezvoltata in timp, ridicata la rang de municipium pe vremea lui Marcus Aurelius ( sec. al II-lea), distrusa, apoi reconstruita de mai multe ori, cetatea este azi, cu toate ca a fost destul de putin cercetata de specialisti, o nepretuita radiografie a modului de viata al stramosilor nostri. Toate informatiile, la care s-au adaugat cele despre cercetatorii care au efectuat sapaturi de-a lungul timpului la fata locului, sunt repede comunicate de supraveghetorul Soare. Omul iti arata fiecare coltisor, pe care il cunoaste de parca el insusi ar fi indepartat cu maturica fina praful de pe ziduri: basilica forensis, apeductul, porticele laterale, basilica de marmura, depozitul de grane (aici trebuie sa aiba mare grija intotdeauna, ne spune, fiindca a avut vizitatori care au lovit cu piciorul uriasele vase de lut in care se pastrau granele). Te urmareste cu ochi ageri daca te-ai indepartat cumva de el. Dupa ce i se pare ca te-a "citit" destul si nu prezinti vreun pericol, incepe sa se destainuie cate putin. "Trebuie sa am grija, doamna, era sa o patesc rau anu' trecut. Am dat peste trei indivizi cu detectorul acolo, spre arcul de triumf. Era aproape noapte, m-am dus spre ei, ca vedeam negru in fata ochilor, da' n-am prea avut ce face fiindca erau cam de doua ori cat mine. Da' tot s-au speriat si, dupa ce mi-au dat cu un bat in cap, au fugit. Prostii nici macar nu stiau ca aici s-au gasit putine monede, mai toate de bronz, rar una de aur", mai spune omul, oftand nu pentru ca a fost pocnit destul de rau, ci pentru ca stie cat de greu ii este sa pazeasca singur atata intindere de pamant, plin de vestigii nepretuite. Il trag de limba si aflu cu stupoare ca traieste dintr-un milion de lei pe luna, asteptand pensia. "Acum e mai bine", imi zice, "ca mi-au mai plecat copiii de acasa, s-au facut mari, da' cand aveam patru de crescut...". Lasa fraza neterminata, iar eu o termin in gand: oare cum a rezistat omul asta tentatiei de a accepta o cardasie cu cei interesati sa sustraga vestigii din Cetate? Nu pot sa nu ma mir, desi am intalnit, pe unde am trecut, si alte asemenea suflete - o tanara femeie n-a dormit cateva nopti dupa ce turisti straini i-au cerut ajutorul, contra unei sume de bani pe care ea nici nu visase sa o aiba vreodata, pentru sustragerea unor icoane de secol XVIII din bisericuta Conacului Balcestilor din comuna Nicolae Balcescu. Mai sunt si altii... Toti platiti mizerabil de statul roman, care nu este in stare sa-si apere valorile, asa cum nu e capabil sa atraga atentia asupra lor, incluzandu-le in circuite turistice. "Supraveghetorul Soare" poate fi denumirea unui fenomen ce face parte din seria paradoxurilor romanesti.