Sophia Loren: "Ce mi-as mai putea dori? Sa fiu bunica"

Festivalul de la Venetia pare, in ochii unor comentatori italieni, unul al paradoxurilor. Multele tulburari ce au precedat actuala editie - si despre care am mai scris - au indus banuiala ca in

Festivalul de la Venetia pare, in ochii unor comentatori italieni, unul al paradoxurilor. Multele tulburari ce au precedat actuala editie - si despre care am mai scris - au indus banuiala ca in dezordonata tranzitie s-ar putea sa devina o manifestare de dreapta. Si cand colo, scrie Tullio Kezich, unul dintre cei mai cunoscuti critici ai tarii-gazda, a carui semnatura intareste prestigiul paginilor de cultura din "Corriere de la Serra", "onoarea inaugurarii a revenit unui rascolitor film de stanga, "Frida", evocare a iubirii si a puternicului atasament uman dintre pictorita mexicana Frida Kahlo si celebrul creator muralist, militantul Diego Rivera. Inca un amanunt izbitor: dupa ce ani de zile "Leul de Aur pentru intreaga cariera" a fost acordat unor personalitati din afara - Clint Eastwood, Jerry Lewis, Eric Rohmer - de data aceasta, el a revenit lui Dino Risi, unul dintre cei mai importanti creatori italieni postbelici, ale carui comedii amare, "O viata dificila", "Depasirea", "Monstrii" si multe altele au contribuit la gloria anilor '60. Cineastul atat de muscator, uneori ispitit de un umor negru, este in viata de toate zilele un om iubitor de liniste, retras. L-am vazut candva la Cannes band o cafea singur, intr-un local nemonden, convins ca nimeni nu-l mai recunoaste. Directorului Moritz De Hadeln i-a trebuit o serioasa mobilizare a puterii de convingere sa-l aduca la Venetia: "Mi s-a spus ca Dino Risi nu iubeste festivitatile, ca nu-i place sa iasa din casa, ca este un urs singuratic, protejat de cativa prieteni credinciosi. De aceea, sunt mandru ca am reusit sa-l constrang sa vina printre noi. Este o onoare sa-l premiem, comediile sale atat de iubite de public, muscatoare, portretele individuale sau ale societatii, dar si melancolia din creatii precum "Parfum de femeie", "Inima pierduta" nu pot fi uitate". "Leul" i-a fost inmanat de Alessandro Gassman, fiul bunului sau prieten, Vittorio Gassman, marele actor disparut acum patru ani, si de Monica Bellucci, careia, cu ani in urma, cand era o necunoscuta, i-a oferit un rolisor intr-un serial de televiziune. Blandul cineast nu s-a sfiit, totusi, sa aminteasca: "A trebuit sa vina un neamt pentru a fi premiat un autor italian". "Neamtului", domnului De Hadeln i-a mai izbutit o lovitura. Sophia Loren, "adevarata noastra principesa", cum scria cineva, si-a prezentat cel de-al 100-lea film, "Printre straini", realizat de fiul ei cel mic, Edoardo Ponti, la Venetia, unde nu a mai fost de ani de zile. Cine o cunoaste pe vajnica napoletana stie bine ca nu a cochetat deloc atunci cand a declarat in fata camerelor uluite de frumusetea ei, parca neatinsa de vreme, la 68 de ani: "Ma intrebati ce imi mai doresc? Raspunsul meu este banal: sa fiu bunica".