Povestea emoţionantă a „Concertului“

Cariera promiţătoare a lui Andrei Filipov (Aleksei Guskov), fostul dirijor al Orchestrei Balşoi şi cel mai mare din Uniunea Sovietică, a luat sfârşit atunci când regimul bolşevic l-a înlăturat din funcţie, din cauza refuzului său de a concedia muzicienii de origine evreiască.

Douăzeci de ani mai târziu, Filipov lucrează tot la Balşoi. Dar ca om de serviciu. Anii de înjosire nu i-au luat însă puterea de a spera.

Cu orchestra, la Paris

Atunci când, în timp ce face curat în biroul directorului de la Balşoi, găseşte un fax prin care orchestra este invitată să susţină un concert la Chatelet, în Paris, Filipov imaginează un plan pe cât de necugetat, pe atât de sublim. Va reconstitui orchestra Balşoi de acum douăzeci de ani şi va organiza o plecare pe ascuns la Paris.

Foştii instrumentişti de geniu, înlăturaţi în trecut pentru vina de a fi „jidani şi duşmani ai oamenilor", îşi câştigă în prezent existenţa ca şoferi de taxi, ştergători de parbrize sau negustori de piaţă ambulantă. Atunci când nu stârneşte râsul cu lacrimi, planul lui Andrei Filipov pare o utopie demnă de plâns.

Dar talentul nu poate fi îngropat aşa de uşor. „Concertul" a ridicat publicul în picioare la premiera din Rusia. În timpul proiecţiei însă, regizorul, aflat în sală, s-a temut de reacţii: „Eram aşezat în mijlocul sălii, cu o haină împotriva gloanţelor, fiindu-mi frică să nu mă taie în felii. Mi-era teamă de o replică din film: «Ruşii sunt ca nişte catâri, trebuie să le dai peste cap ca să meargă». Când a venit această replică, m-am făcut micuţ-micuţ, pentru că mi-era teamă. Erau morţi de râs. Am descoperit încântat că spectatorii ruşi au mult umor şi la sfârşit plângeau toţi".