Operă la radioul din maşină

Există alternative la vorbăria politică sau la hiturile pe care le transmit FM-urile. Traficul de vineri seară, combinat cu lapoviţa care pusese stăpânire pe Bucureşti, m-a adus în situaţia de a asculta începutul operei în concert „Herodiada” de Massenet la radio şi nu în sală.

Privind prin geamul aburit către alţi şoferi, îmi dădeam seama ce înseamnă să fii privilegiat. Să ştii că ai o alternativă caldă, intelectuală, care îţi oferă senzaţia că eşti diferit de cei din lunga coloană de maşini, că poţi parcurge drumul spre casă şi altfel decât în veşnicele comentarii politice sau sportive, ori în ritmul deja obositor la un final de săptămână al hiturilor zilnice, adică să poţi să asculţi la radio teatru radiofonic (dacă stai în Drumul Taberei, chiar o piesă întreagă) sau un concert live de la Sala Radio.

„Herodiada”  în sală

De data aceasta, chiar era vorba despre un concert rar. Iar cu ajutorul unui loc de parcare norocos, am putut asculta în sală cea mai mare parte a operei în concert „Herodiade” de Massenet, care aducea pe scena Studioului Mihail Jora al Radiodifuziunii o distribuţie impresionantă, capabilă să transpună scenic toată încărcătura romantică plină de pasiune şi patetism a „Herodiadei”.

Opera a fost prezentată pentru prima oară la Bucureşti acum, în ianuarie 2009, la 128 de ani de la premiera absolută de la Paris. Dacă ne întrebăm de ce de-abia acum, probabil vom găsi mai multe răspunsuri, dar niciunul întrutotul acoperitor.

O distribuţie multinaţională – Kostadin Andreev, Luca Grassi, Vladimir Vassilev, Valentin Vasiliu, Georgina von Benza, Gabriela Popescu, aceasta din urmă în dramaticul rol al Herodiadei – a povestit istoria preluată de Massenet de la Flaubert şi transpusă într-o superbă muzică romantică, în care soliştii au multiple ocazii de a se pune în valoare.

Diferenţa între live şi disc

Pentru public, mai ales pentru unul pretenţios, opera în concert oferă acea diferenţă atât de sensibilă între ascultarea pe disc şi recepţionarea evenimentului pe viu.

Experimentatul dirijor Gerd Schaller a controlat cu fermitate discursul, obţinând un comentariu muzical inspirat şi plin de spirit din partea Orchestrei Naţionale Radio şi a Corului Radio (pregătit de Dan Mihai Goia), ştiind să lase loc desfăşurărilor solistice, totul fiind susţinut perfect în stil.

Revenind la plăcerea ascultării la radio a acestei seri, citeam de curând că, încă din anii '60, difuzarea unor transmisiuni în direct sau înregistrările retransmise ale concertelor publice sau ale operelor au fost preferate de mulţi pentru că păstrau atmosfera evenimentului, cu toate imperfecţiunile tehnice.

Transmisiunile radio internaţionale Texaco-Opera Metropolitan sau concertele BBC Proms au reprezentat vârfuri în privinţa atragerii ascultătorilor de radio către muzica clasică şi continuă să fie on air şi în 2009 în zeci de ţări ale lumii, printre care şi România.

Dacă Opera Metropolitan din New York a început de curând să-şi transmită live unele producţii inclusiv în cinematografe, în S.U.A., Europa şi acum chiar în România, cred că este clar pentru oricine că influenţele tehnologiilor asupra unor produse culturale, precum muzica clasică, nu mai au limită. Şi, din fericire, îi sunt de folos.