Rusia și SUA ar putea negocia o nouă ordine mondială cu sprijinul Chinei. Zelenski se teme de o nouă Ialta

Un posibil summit trilateral între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, preconizat în marja reuniunii APEC din China, stârnește îngrijorări în Ucraina și în Europa de Est. Kievul se teme că marile puteri ar putea negocia viitorul regiunii fără participarea statelor direct afectate, într-un scenariu asemănător celui de la Conferința de la Ialta din 1945.

Xi Jinping, Donald Trump și Vladimir Putin, caricaturizați cu AI Foto: X/Lukyluke31

Rusia și Statele Unite ar putea încerca să atragă China într-un demers diplomatic menit să faciliteze ieșirea din conflictele care le afectează interesele strategice, în contextul pregătirilor pentru o posibilă întâlnire între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping. Summitul ar putea avea loc în marja reuniunii APEC din China și ar deschide calea unor discuții privind o nouă arhitectură de securitate internațională.

Perspectiva unei asemenea întâlniri provoacă însă neliniște în Ucraina și în mai multe state europene. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a exprimat îngrijorarea că o eventuală înțelegere între liderii celor trei mari puteri ar putea repeta modelul Conferinței de la Ialta din februarie 1945, când Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au negociat configurația Europei postbelice, în absența statelor ale căror destine erau discutate, susține The Guardian.

Într-un asemenea scenariu, Ucraina, statele baltice și alte țări din Europa de Est s-ar putea trezi în situația de a suporta consecințele unor compromisuri geopolitice la care nu au participat. Îngrijorările vizează și Taiwanul, precum și Iranul, în condițiile în care interesele marilor puteri se intersectează în mai multe regiuni sensibile.

Putin urmărește o nouă arhitectură de securitate

Președintele rus Vladimir Putin susține de mult timp ideea unor negocieri la nivelul marilor puteri, prin care să fie stabilite noi principii de securitate internațională. Moscova ar dori ca eventualele discuții să depășească actualele conflicte și să conducă la o reorganizare a relațiilor dintre centrele majore de putere.

Viziunea Kremlinului a fost exprimată și de negociatorul-șef rus, Vladimir Medinsky, care a vorbit despre crearea unui sistem cuprinzător de securitate europeană, comparabil cu o nouă Ialta sau cu un Potsdam modern. Potrivit acestuia, un asemenea sistem ar putea garanta pacea în Europa pentru mai multe decenii.

La rândul său, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a descris posibilele negocieri drept o oportunitate de revenire la stabilitate, după o perioadă caracterizată de tensiuni și instabilitate internațională.

Pentru Putin, o întâlnire cu liderii american și chinez ar avea și o importantă miză de imagine. Aceasta i-ar permite să demonstreze public că Rusia continuă să fie tratată ca o mare putere, în pofida costurilor economice și militare ale războiului din Ucraina.

China, între rolul de mediator și propriile interese

Beijingul privește însă cu prudență perspectiva unui asemenea summit. China nu dorește să fie percepută drept un actor care intervine direct în conflictele altor state și încearcă să își păstreze imaginea de susținător al stabilității și al coexistenței internaționale.

Profesorul Minghao Zhao, de la Universitatea Fudan, a subliniat că războiul din Ucraina reprezintă o eroare strategică a conducerii ruse, în timp ce conflictul din Iran este rezultatul deciziilor administrației Trump.

„Războiul Rusia-Ucraina este greșeala strategică făcută de președintele rus. Războiul din Iran este greșeala strategică făcută de președintele Trump. China gestionează consecințele acestor conflicte.”

Există însă și voci care consideră că Beijingul ar putea juca un rol decisiv în detensionarea situației internaționale. Wang Huiyao, președintele Centrului pentru China și Globalizare, susține că implicarea Chinei ar putea contribui la stabilizarea relațiilor internaționale și la protejarea economiei globale.

Unul dintre domeniile în care influența Beijingului ar putea fi relevantă este Orientul Mijlociu, inclusiv prin relațiile sale cu Iranul și prin interesul pentru menținerea deschisă a rutelor comerciale și energetice.

În schimb, în privința războiului din Ucraina, China consideră că problema ține în primul rând de securitatea europeană. Beijingul nu pare dispus să sacrifice relația cu Moscova și nici să susțină o înțelegere negociată fără implicarea Europei.

Europa se teme că ar putea fi exclusă de la negocieri

O eventuală apropiere între Trump, Putin și Xi Jinping ridică semne de întrebare și în capitalele europene. O nouă arhitectură de securitate europeană negociată de Washington, Moscova și Beijing, fără participarea statelor europene, ar putea afecta direct interesele strategice ale continentului.

În plus, relațiile dintre China și Uniunea Europeană rămân complicate de dezechilibrele comerciale și de supracapacitatea industrială chineză, care a amplificat presiunile asupra producătorilor europeni.

În mediul academic occidental există opinii diferite privind necesitatea dialogului cu marile puteri autoritare. John Ikenberry, unul dintre susținătorii internaționalismului liberal, consideră că democrațiile pot construi în continuare o alianță capabilă să apere ordinea internațională bazată pe reguli.

În schimb, Charles Kupchan, cercetător al Consiliului pentru Relații Externe, apreciază că lumea intră într-o etapă în care Statele Unite și aliații lor democratici nu mai reprezintă singura coaliție dominantă. În opinia sa, Washingtonul va trebui să învețe să colaboreze mai eficient cu puteri precum China, India și Indonezia, chiar dacă acestea au sisteme politice diferite.

Lecțiile Ialtei și riscul unor noi compromisuri

Conferința de la Ialta din 1945 rămâne un episod controversat al istoriei europene. În timp ce liderii aliați urmăreau încheierea războiului și stabilirea ordinii postbelice, interesele statelor din Europa Centrală și de Est au fost sacrificate în mare măsură în fața realităților militare și a influenței sovietice.

În anii următori, numeroase țări din regiune au ajuns sub control comunist, iar promisiunile privind respectarea suveranității și organizarea unor alegeri libere nu au fost respectate.

În 2005, fostul președinte american George W. Bush a criticat public consecințele acordurilor de la Ialta, afirmând că libertatea națiunilor mici fusese sacrificată în negocierile dintre marile puteri.

Noua abordare a administrației Trump față de relațiile internaționale readuce însă în discuție logica sferelor de influență și a negocierilor directe dintre marile puteri.

Deocamdată, nu este clar dacă o eventuală întâlnire trilaterală se va concretiza și nici dacă aceasta va produce rezultate diplomatice semnificative. Totuși, simpla perspectivă a unui dialog între Washington, Moscova și Beijing ridică o întrebare esențială pentru securitatea internațională: pot marile puteri să stabilească viitorul lumii fără ca statele direct afectate să aibă un cuvânt de spus?

Pentru Ucraina și țările din Europa de Est, inclusiv România, miza este una fundamentală: evitarea unui nou acord geopolitic în care securitatea și suveranitatea statelor mai mici să devină monedă de schimb între marile puteri.