"Mesajul" secret al Delirului...

O carte pasionanta, "Exterminarea evreilor romani si ucraineni in perioada antonesciana", a aparut recent la editura Hasefer. Este, de fapt, traducerea editiei americane din 1997 a unui volum ce

O carte pasionanta, "Exterminarea evreilor romani si ucraineni in perioada antonesciana", a aparut recent la editura Hasefer. Este, de fapt, traducerea editiei americane din 1997 a unui volum ce reuneste comunicarile (studiile) prezentate la Conferinta Internationala a Oamenilor de Stiinta organizata la Washington sub auspiciile Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA intre 25-26 iunie 1996. Editorul din 1997 este Randolph L. Braham, autor al prefetei actualei editii in limba romana (traducere: Lucia Vitcowsky). Inutil sa spun ca, pasionanta, cartea se citeste cu strangerea de inima provocata de rememorarea unui episod incomod si tragic din istoria contemporana a Romaniei. Episod pe care, nu incape discutie, trebuie sa ni-l asumam prin recunoastere lucida, fara insa a face toate generatiile, trecute, prezente si viitoare, responsabile de ororile dictaturii antonesciene si legionare. Semnatarii volumului, oameni de stiinta, istorici temeinici sau simpli publicisti prezinta, in maniere diverse, faptele ce nu pot fi tagaduite de nici un om cu mintea intreaga: marturii documentare ale antisemitismului antonescian (Lya Benjamin), masacrul de la Iasi din 29-30 iunie 1941 (Radu Florian), campaniile de asasinare in masa din Transnistria 1941-1942 (Jean Ancel), victimele ca martori: jurnale ale intelectualilor evrei din timpul perioadei antonesciene (Leon Volovici), fascism, antisemitism si crearea de mituri in estul Europei (Vladimir Tismaneanu). Un lung capitol, reportericesc, "Reabilitarea postcomunista a maresalului Antonescu: Cui bono?", este semnat de o mai veche cunostinta a cititorilor, Michael Shafir, "specialist regional principal" la Radio Europa Libera. Autorul, bazat pe lectura presei postdecembriste, dar si pe simple presupuneri ori colpotaj de zvonuri neconfirmate, ii scoate "in fata" si-i denunta pe toti cei dovediti sau doar banuiti ca intretin cultul maresalului, reabilitand un "criminal de razboi" si punand astfel in pericol imaginea Romaniei. Putin imi pasa de imaginea Romaniei in ochii dlui Shafir, si mai putin gust metoda denuntului practicata de "specialistul regional principal". El da o lunga "lista" de istorici, scriitori, publicisti dezavuabili, cu un comportament "suspect": cutare e "indoielnicul "Drept al Popoarelor" incondeiat cu cateva "detalii care ar trebui sa trezeasca nedumeriri", intrucat a atras atentia asupra pericolului "revizionismului maghiar" (ca si cum manipularea politicianista sau nationalista a respectivului "pericol" ar anula iredentismul real al unor fanatici cu mintea incremenita la Trianon!), despre altul "circula zvonuri ca ar avea un palmares personal asemanator cu al lui Vadim", celalalt este parat ca "un fost poet de curte ceausist" si nimic mai mult... Trec peste astfel de "comunicari" pe care care zvonul, intriga si para, precum si un soi de aroganta "monitorizare" a opiniilor le face nesuferite, chiar daca par sa contina, ici-colo, cate un sambure de adevar. Din fericire, nu aceste mijloace "stiintifice" menite sa stabileasca adevarul dau tonul in volumul de la Hasefer, majoritatea comunicarilor prezentand, sobru si elocvent, fapte si documente indubitabile, in fata carora "patriotismul" trebuie sa plece capul si orgoliul sa se umileasca. Victor Eskenasy, istoric de profesie, compune un capitol intitulat "Istoriografii si istoricii pro si contra mitului Antonescu" (cum se vede, in jurul acestui "mit" se poarta cele mai aprinse discutii). Sarind "granita" domeniului, autorul studiului il pune pe Marin Preda cot la cot cu plasmuitorii "mitului" Antonescu si cu... I.C. Dragan, "fost membru al Garzii de Fier stabilit in Italia", unul din principalii sustinatori ai "cultului" Maresalului. Ca sa fie mai clar, il citez pe Victor Eskenasy. Intai, invocandu-l pe proeminentul istoric Vlad Georgescu, el scrie: "cartea despre Antonescu ("Antonescu. Maresalul Romaniei si rasboaiele de reintregire", Iosif Constantin Dragan, compilator si ed., Venetia, ed. Nagard, 1986-1990, vor. I-IV)), "incercare de raliere a romanilor in jurul unor lozinci patriotice" si de identificare a lui Ceausescu cu Antonescu, ca "om providential, neinteles, insingurat, nemeritat", a avut doar calitatea de a fi "vehement antimaghiara, deprimant antisemita, ciudat antioccidentala"". Nu e nevoie sa-l identifici pe Ceausescu cu Antonescu pentru a-l "reabilita" pe acesta din urma: Antonescu, Hitler, Stalin ori Ceausescu sunt o specie de dictatori care se "intalnesc" in acelasi gen proxim, iar diferentele specifice raman de discutat. Insa Victor Eskenasy duce lucrurile mai departe decat autorul citat si "descopera" in Delirul lui Marin Preda acelasi mesaj ca in cartea lui I. C. Dragan: "Intr-o paranteza, cu aceeasi prudenta de a fi privit si receptarea unui tip de mesaj identic, transmis tot cu ajutorul istoricilor sectiei de propaganda a PCR (Ion Ardeleanu si Mircea Musat - n.n.), dar pe o cale paralela, de data aceasta interna, prin publicarea romanului pseudoistoric al lui Marin Preda, Delirul. Tentativa de reabilitare, abil deghizata, a figurii lui Ion Antonescu nu a fost de natura sa insele o intelectualitate avizata...". Cu alte cuvinte, paralel cu actiunea de reabilitare dirijata dinspre exterior (volumele lui I. C. Dragan), se desfasoara recuperarea interna a Maresalului cu concursul lui Marin Preda, caruia, in fine, istoricii lui Ceausescu i-au "comandat" Delirul, pentru a-l reabilita pe Antonescu in care se "regasea" Ceausescu. Ideea comenzii de partid si a manipularii lui Marin Preda, inhamat astfel in lantul "edecarilor" care au tarat cultul lui Ceausescu prin toata Romania este o prezumtie nesfarsit jignitoare pentru memoria acestui mare scriitor roman. "Opinia" nu este insa atat de singulara pe cat s-ar parea. Un critic reputat ca Nicolae Manolescu lasa si el, foarte recent, o "dara" similara pe memoria scriitorului "manipulat", cand vorbeste despre opere "scrise parca uneori la comanda (Intrusul, Delirul)". Sa fi semnat oare Marin Preda un "protocol secret de colaborare" cu Nicolae Ceausescu? A scris el Delirul ducandu-si saptamanal (sau zilnic!) paginile romanului la C.C. pentru a fi citite si "orientate" de Ion Ardeleanu si Mircea Musat? Cine stie sau a descoperit ceva despre aceasta murdara afacere a "colaborarii" lui Preda cu eunucii lui Ceausescu pentru scrierea Delirului si a Intrusului ar trebui sa dea documentele (dovezile!) publicitatii si sa ne lumineze. Altminteri, colportarea unor astfel de zvonuri si prezumtii este pur si simplu calomnioasa. Scriitorul nu mai poate cere un "drept la replica", pentru a confirma sau infirma pe calomniatori. Delirul nu e capodopera lui Marin Preda, insa e un roman proiectat de scriitor inainte ca Ceausescu sa i-l poata "comanda", cum sustin involuntarii (?) sai calomniatori: nu doar din filele "jurnalului" recent publicat rezulta cu destula claritate ca Delirul fusese de mult gandit ca o parte componenta a visatei "comedii taranesti", un roman in care lumea morometiana e urmarita dincolo de hotarele satului care a consacrat-o, intr-o perioada cand societatea romaneasca si-a iesit, impreuna cu cea europeana, din tatani. Cum sa-i fi "comandat" Ceausescu si istoricii lui acest roman al carui mesaj, cum ne incredinteaza subtilul Victor Eskenasy este "identic" cu acela al "reabilitarii" Maresalului din volumele lui I.C. Dragan?! Este o aberatie, ca si prezumtia lui I. Cristoriu ca episodul cu copilandrul care e dus de jandarmi din post in post l-ar "figura" pe tanarul Ceausescu. In fine, daca-l mai adaug si pe dl. Sami Damian, care si el "vede" in Delirul o "reabilitare" a lui Antonescu, cu antisemitismul lui cu tot, vedem in ce companie buna se afla Victor Eskenasy intru sustinerea "mesajului" secret al romanului Delirul, mesajul "nationalist" si "antisemit" al unei carti "comandate": e bine sa aflam "adevarul", din surse asa de "autorizate", acum, cand Marin Preda , "colaborationistul", ar fi implinit 80 de ani... Oare ne aflam in situatia ca, dupa statuile maresalului, sa dam si cartile scriitorului la topit?!