Marin Vidraşcu, directorul Editurii Litera: „Piaţa de carte este într-o stabilizare. 2015 va fi un an mai bun“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Marin Vidraşcu, directorul executiv al editurii Litera, a declarat într-un interviu acordat Mediafax că piaţa de carte din România este "una mică şi foarte dificilă" şi, în prezent, este "într-o stabilizare", menţionând că distribuţia reprezintă "marele impediment" în a conduce un grup editorial.


Marin Vidraşcu spune în interviul acordat MEDIAFAX că, în ţara noastră, sunt prea puţine librării - în jur de 260 - şi, chiar dacă "scoţi foarte multe cărţi, nu ai unde să le vinzi".
Totodată, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de existenţă a editurii, directorul executiv al Litera mai spune că grupul editorial a reuşit în această perioadă să tipărească peste 48 de milioane de exemplare şi peste 4.500 de titluri.
Pentru ca afacerea să fie cât mai profitabilă şi cărţile să ajungă la un număr cât mai mare de cititori, editura Litera s-a extins în "proiectele de chioşc". De asemenea, cărţile publicate de editură se pot achiziţiona din hipermarketuri, dar şi din propriile reţele de librării, cu magazine de tip insulă în galerii comerciale şi mall-uri. În urma acestor acţiuni, piaţa de carte a crescut, spune directorul executiv al editurii Litera.
Întrebat dacă piaţa de carte este pe un trend ascendent în prezent, Marin Vidraşcu spune că "e într-o stabilizare" şi, precizează acesta, 2015 va fi "un an mai bun".
Vidraşcu vorbeşte, în interviul acordat MEDIFAX, şi despre cititorii români, care ştiu care cărţi sunt bune şi care nu şi sunt la curent cu noutăţile din piaţa editorială internaţională. "Nu mai vorbim despre un public care intră în librărie şi poţi să-l păcăleşti foarte uşor", precizează Marin Vidraşcu.
De asemenea, Marin Vidraşcu vorbeşte despre titlurile cel mai bine vândute ale editurii Litera în 2014, despre noutăţile editoriale pe care le pregăteşte în 2015 şi despre importanţa participării grupurilor editoriale la târgurile de carte.


Prezentăm interviul acordat de Marin Vidraşcu agenţiei Mediafax.

Anul acesta, editura Litera împlineşte 25 de ani de la înfiinţare. Cât de greu este să conduci un grup editorial în România? Care sunt principalele obstacole în prezent?
Marin Vidraşcu: Dacă ne referim şi în prezent, şi în România, cel mai mare obstacol este că piaţa de carte este una mică şi, pe lângă faptul că este una mică, este foarte dificilă. Chiar dacă ai ambiţii foarte mari să devii mare şi să scoţi foarte multe cărţi, nu ai unde să le vinzi. Până la urmă, chiar dacă scoţi un produs de calitate, îţi trebuie o distribuţie cât mai largă. Asta este problema cu care se confruntă România în momentul de faţă când vine vorba de piaţa de carte. Noi suntem 18 milioane şi avem o piaţă de carte - e greu să spunem o cifră exactă, dar o situăm între 40 şi 60 de milioane de euro. Dacă facem o comparaţie doar cu vecinii noştri, cu ungurii, ei sunt de patru ori mai puţini şi au o piaţă de carte între 200 şi 250 de milioane. Marea noastră problemă este că nu avem unde să vindem această carte, noi avem şi producţie foarte mare, putem să facem foarte mult, putem să facem foarte calitativ, pentru că, la un moment dat, deja m-am cam săturat să tot aud că românii nu ştiu să facă aia, la noi totul e rău, la noi totul e prost, la ei e bine. Nu. România, astăzi, poate să facă cărţi bune, frumoase, are şi autori consacraţi - îi ştim cu toţii - şi poate să facă foarte multă carte bună, doar că nu are unde s-o vândă. Noi avem în jur de 260 de librării în toată ţara. Avem un judeţ în care avem o librărie, deci în tot judeţul există o librărie în care poţi să cumperi carte. Deci, ăsta este marele impediment de a conduce un grup editorial în România: piaţa distribuţiei te omoară. Acesta a fost şi motivul pentru care Litera s-a extins în proiectele de chioşc, proiectele de chioşc fiind o foarte bună soluţie de a trimite cartea unde vrei foarte repede. Sunt peste 6.000 de chioşcuri de presă, cartea ajunge rapid în faţa cititorului într-un loc în care el ajunge tot timpul. Probabil că asta e problema cu care ne confruntăm. Când am văzut că vrem să facem mult şi n-avem unde, ne-am deschis propriile reţele de librării. În momentul de faţă avem 24 de magazine tip insulă în galerii comerciale şi mall-uri din Bucureşti şi din ţară şi o librărie mare pe Magheru, care e mai mult un showroom, orice om poate să vină să vadă toată producţia noastră, bineînţeles, la nişte preţuri mai avantajoase decât în alte locuri.
O altă mişcare în România, care a impulsionat mult piaţa de carte şi are posibilitatea de extindere rapidă, este online-ul. Creşterile companiilor care au făcut acest lucru sunt de 10 - 12 ori pe an. Orice client care vinde la noi pe online are creşteri de 10 - 12 ori pe an, ceea ce e fabulos. Hipermarketurile au ajutat mult, dar acolo cartea se vinde în alte condiţii, e un trafic rapid, nu poţi să compari cu o librărie în care stai, te plimbi, îţi alegi, citeşti. În hipermarketuri intri, totul e repede-repede, la preţuri mici. Deci, acolo, mai mult vindem cartea de copii şi cartea care se mişcă mai repede. Noi, la 25 de ani de la înfiinţarea editurii, am tras aşa o linie: am tipărit peste 48 de milioane de exemplare, ceea ce e enorm, şi peste 4.500 de titluri.

image


Vorbiţi de vânzarea la chioşc. Credeţi, totuşi, că românii cumpără cărţile pentru că îşi doresc să aibă acele titluri în bibliotecă sau pentru că sunt mai ieftine decât în librării?

 Preţul este o componentă importantă, nu doar în industria de carte şi nu doar în România, în orice ţară. Orice e mai ieftin şi e la aceeaşi calitate o să se cumpere mai bine. E logic. Şi eu aş face la fel şi dumneavoastră aţi face la fel. Deci, e greu să spunem dacă cartea a fost luată să fie ţinută în bibliotecă sau citită. Dar vă dau un alt exemplu, care e şi el făcut dintr-o proprie bănuială: să zicem că a fost cumpărată să fie pusă în bibliotecă, vin nişte urmaşi - vin nişte nepoţi, vin nişte copii -, poate ei nu o s-o ţină în bibliotecă, poate ei o s-o citească. Deci, eu cred că trebuie să ne gândim la primul pas. Noi tot timpul - şi am observat asta şi în alte industrii - ne gândim la finalitate: dacă se întâmplă ce ne dorim. Haideţi să rezolvăm primul lucru, haideţi să aducem cartea în casă şi după aia să impulsionăm să o şi citească. Eu cred că e mai simplu decât să-i impulsionăm s-o citească şi după aia s-o aducă în casă. E greu să vă spun. Eu, personal, cred că s-a citit foarte mult din ele.

 Dar nu aveţi un studiu făcut pe tema asta.
 Nu, şi e imposibil de făcut, dar cred că au cumpărat în special oameni în vârstă pentru generaţia mai tânără. Până la urmă ăsta este şi scopul: generaţia tânără trebuie să citească mult în momentul de faţă.
Rep.: Să înţeleg că vânzările au crescut în urma acestui proiect. Piaţa de carte a crescut în urma acestei acţiuni. Piaţa de carte a crescut enorm în urma acestei acţiuni şi a fost o acţiune benefică pentru această industrie.

 Este piaţa de carte pe un trend ascendent, în momentul de faţă?
E într-o stabilizare, acum. A fost lovită puternic cu marea recensiune despre care toată lumea a vorbit. Nimeni nu a înţeles-o, dar toată lumea a vorbit despre ea, dar s-a stabilizat în momentul de faţă şi noi simţim o uşoară creştere, de la an la an. Unii clienţi încep să investească, ceea ce este un punct foarte pozitiv, înseamnă că au infrastructura necesară să se poziţioneze mai bine şi, da, credem că 2015 va fi un an mai bun.

România a trecut printr-o criză financiară. A fost afectată şi compania dumneavoastră de această criză?
 Sigur, a fost afectată şi compania noastră, a fost afectată industria, în primul rând. S-au dat la o parte imediat toate produsele de care nu ai neapărată nevoie şi cartea este unul dintre ele, e până la urmă un hobby. Bine, din punctul nostru de vedere, e un hobby obligatoriu, pentru că, dacă nu citeşti, nu devii mai bun la ceea ce eşti şi atunci nu prea creşti ca persoană. Dar, da, am fost loviţi, ne-am regrupat, în sensul că nici n-am renunţat la oameni, nici n-am renunţat la planul editorial, ci mai mult ne-am dus în zona de mai multe canale de distribuţie. Am încercat să fim mai inventivi: şi cu proiectele de marketing, dar şi cu distribuţia largă. Şi atunci am acoperit găurile pe care le-au produs clienţii loviţi de criză. Mulţi clienţi au fost, într-adevăr, traşi înapoi de recesiunea care a fost.

Spuneţi că există o problemă cu numărul libăriilor, care este prea mic, dar, în cele deja existente, vânzarea de carte este una foarte bună? Se vând toate titlurile pe care dumneavoastră le trimiteţi?
 Nu, bineînţeles. Sunt şi titluri care se vând mai bine, sunt şi titluri care se vând mai prost, doar că România a început să înţeleagă foarte bine care sunt titlurile bune şi care sunt titlurile proaste, avem acum acces la internet, toată lumea citeşte, toată lumea ştie ce s-a vândut foarte bine în America, ce autor e bun în Anglia şi aşa mai departe şi selectează cu foarte mare atenţie. Nu mai vorbim despre un public care intră în librărie şi poţi să-l păcăleşti foarte uşor. El ştie ce este bun şi ce nu este bun. Sigur, categoriile se împart din mai multe privinţe. O să meargă tot timpul autorii consacraţi, de care aţi auzit cu toţii.

De exemplu, Alice Munro o aveam în portofoliul editurii, se vindea ca un titlu normal: 2 - 3.000 de exemplare pe an. A luat premiul Nobel - de 10-20 de ori şi contează foarte mult şi marketingul autorului respectiv, de aceea avem un departament editorial care este foarte atent şi îi alege. Noi am ales-o pe Alice Munro cu trei ani înainte să ia premiul Nobel, deci cumva am simţit noi că are potenţial.

 Este industria de carte - respectiv un job într-o editură - o şansă pentru absolvenţii pasionaţi de literatură?
 Da, este, doar că depinde de ce este pasionat, pentru că una este să redactezi o carte, să faci corectură, de exemplu, şi una este să vinzi o carte. Noi încurajăm tot timpul oameni tineri în echipă, în special intrările se fac şi în departamentul editorial, dar mai mult în departamentul de marketing, unde, din punctul nostru de vedere, este motorul companiei: tot timpul inventează, tot timpul se gândeşte. Sunt multe exemple: când am împlinit 25 de ani, am stabilit să facem Noaptea Cărţilor Deschise. Prima dată am făcut în Centrul Vechi, apoi în Piaţa Universităţii, unde am dat peste 10 - 15.000 de cărţi gratuite. A fost un eveniment foarte interesant, pentru că am reuşit să înţelegem publicul: vrea/ nu vrea. Eu mă aşteptam să fie public puţin mai în vârstă şi a fost exact opusul, a fost public extrem de tânăr. Atunci şi porţile noastre s-au deschis, avem un departament de resurse umane, care ia toate CV-urile care vin şi când simţim un anumit potenţial îl chemăm la un interviu şi încercăm să-l integrăm într-un departament.

 Cum vedeţi dumneavoastră digitalizarea cărţilor? Credeţi că volumele tipărite vor mai avea succes în faţa celor digitale?
Noi credem foarte mult în tehnologie. Foarte mult. Eu, cel puţin, cred în treaba asta. Eu nu cred că unul îl va înlocui pe celălalt, pentru că oamenii se împart în mai multe categorii. Unii se grăbesc, unii nu se grăbesc, unii cumpără cărţi, unii vor să stea numai în faţa calculatorului. Dacă o luăm tehnic, piaţa de eBook-uri, în România, este de 300.000 de euro, deci este foarte, foarte mică. Ea va creşte mult în următoarea perioadă, dar până la înlocuire vorbim încă de foarte multe cărţi tipărite vândute. Ele vor merge în paralel. Avem exemplu în America: o carte care iese pe print, în momentul în care are şi eBook, printul creşte. Şi atunci care e înlocuirea? De fapt, nu e. Încep să fie mai mulţi oameni care vorbesc despre acel titlu, îl cunosc mai bine, iar omul când aude nu se duce să cumpere eBook-ul, deşi a auzit de la un tip care a cumpărat eBook-ul. El se duce să cumpere cartea print, pentru că lui aşa îi place. Deci, vorbim de gusturi. Eu zic că, în 10 - 15 ani, eBook-ul va creşte foarte mult, dar printul nu va scădea.

Statistic vorbind, aveţi un procent cu cât la sută se vinde eBook-ul şi cât la sută se vinde cartea tipărită, la editura Litera?
 

 0,9% din cifra de afaceri e eBook-ul în momentul de faţă şi e cifra pe care am scos-o acum din cap. E foarte puţin. Sunt şi foarte puţini jucători în România care vând eBook. Noi ştim unul singur, elefant.ro, în rest nu e niciunul care vinde, pentru că să vinzi eBook-uri nu e simplu. E o tehnologie în spate, trebuie să investeşti foarte mulţi bani în tot felul de servere care sunt securizate, pentru că editorul până la urmă are o componentă de autor care trebuie păstrată, nu o aruncăm pe internet şi poate - poate se cumpără. Deci, e complicat.

Dar este vorba despre aceleaşi titluri care se vând bine şi în variantă eBook şi în variantă tipărită?

Da, sigur. Noi avem, în momentul de faţă, digitalizate 450 de titluri şi sunt bestselleruri, nu cum se făcea înainte: când a început toată industria cu eBook-ul, editura digitaliza numai lucrurile care nu merg şi dupa aia se mira că nu creşte industria de eBook. Păi, n-o să crească, pentru că, dacă nu merg în print, n-o să meargă nici în digital. Nu. La noi, 450 de titluri top sunt digitalizate. Autori buni: Alice Munro, Kaplan (Robert D. Kaplan, n.r.), avem autori consacraţi.

Dumneavoastră ce preferaţi: eBook-ul sau cartea tipărită?
 Aici e o întrebare dură. Mie o să-mi placă tot timpul să citesc o carte, s-o ţin în mână, pentru că - toată lumea vorbeşte de feeling, de miros şi este adevărat, aşa este, dar când plec în concediu - eu citesc destul de repede şi câteodată citesc două-trei cărţi în paralel. Păi, numai dacă îmi iau cele trei cărţi pe care le citesc în paralel, deja am ocupat jumătate de valiză. 

Dacă îmi iau un eBook, am o mie de titluri, pot să mă răzgândesc de o sută de ori ce carte citesc. Tehnica înlocuieşte plăcerea de a citi cum suntem obişnuiţi. Eu îmi iau cu mine, în orice colţ al lumii, cu 350 de grame, o mie de titluri. Poate să-mi placă, poate să nu-mi placă mie treaba asta, este mult mai eficient decât a căra cărţi după tine.

Care sunt cel mai bine vândute titluri ale editurii Litera?
 Aşa cum am spus şi mai devreme, oamenii sunt foarte atenţi la ce se întâmplă în Europa şi în America, că până la urmă autorii mari vin şi de acolo, şi taxează imediat dacă un editor din România nu reuşeşte să aducă titlul respectiv. Pentru noi, anul curent, a fost Alice Munro - de departe un bestseller, l-am avut şi pe Robert Kaplan invitat în România şi cartea lui a mers foarte bine. Am dezvolat foarte mult categoria de copii, având brandul Disney în spate - "Violetta" şi alte titluri care au mers extraordinar; trendurile din afară - ei înţeleg foarte bine ce merge, pentru că, până la urmă, la televizor este ce e în afară şi de aia se propagă şi în cărţi. Astea ar cam fi categoriile care au mers bine, dar editura Litera e printre puţinele edituri din România care face şi enciclopedii mari. De exemplu, am făcut anul acesta "Patrimoniul umanităţii", nu mai există aşa ceva pe piaţă, şi, surprinzător, există o nişă pe piaţa noastră care a dorit acest titlu şi a mers foarte bine, ne aşteptam la vânzări mai mici şi au sărit de target în momentul în care a intrat pe circuit.

Deşi preţul este destul de ridicat.

Preţul este mare, da. Preţul este mare comparativ cu ce se întâmplă în piaţa respectivă. 199 de lei, dar au fost cumpărate la reducere la 149 (de lei, n.r.).

 Şi cele mai căutate colecţii ale editurii Litera?
 Bineînţeles, categoria de copii merge cel mai bine, pentru că acolo vorbim de foarte multă emoţie, că au bani sau că n-au bani, că salariul e mai mic sau că plouă afară sau că nu putem să ieşim din casă, ei tot se duc să-i cumpere ceva copilului, de aceea categoria de copii merge foarte bine, dar publicul din România este mai mult interesat în ultima perioadă de nonficţiune. Observ că vor să citească foarte mult despre date, despre lucruri concrete, despre istorie şi atunci planul nostru editorial s-a îndreptat puţin în acea direcţie şi simţim o uşoară creştere. Chiar şi categoria enciclopedică a portofoliului nostru are o creştere semnificativă pentru anul în curs.

 În afara notorietăţii autorului - despre care vorbeaţi -, care mai sunt criteriile în baza cărora alegeţi titlurile pe care le publicaţi?
 Notorietatea autorului este foarte importantă, dar, când vorbim de enciclopedii, vizualul este extrem de important. Toată lumea vorbeşte "da, sunt nişte poze frumoase", dar pentru poza aia s-a lucrat enorm ca să arate aşa şi încadrată în pagină. Deci, suntem foarte atenţi la layout, la tipul de poze şi la omul care a făcut pozele respective, pentru că la fotografi e ca la autori, fotograful este câteodată mult mai bun sau pictorul este mult mai bun decât altul şi atunci publicul uşor-uşor începe să înţeleagă acest lucru şi ăsta este un lucru pe care l-am observat în ultimii ani.

Publicul nostru era obişnuit ca după Revoluţie, "nu e foarte bună hârtia, nu e foarte bună... merge, o citim". Acum nu mai există treaba asta, el este obişnuit cu produse bune, la preţuri corecte şi, dacă vede că hârtia nu este bună sau imaginea nu este corectă, nu cumpără şi asta se simte în anumite titluri. Taxează imediat produsul dacă nu e bun.

 Aţi primit plângeri în acest sens? Primiţi reclamaţii de la cititori? Le luaţi în considerare?
 Noi, şi când am fost puţin loviţi de criza despre care am tot vorbit, scopul şi unul din obiectivele companiei a fost să nu reducem calitatea sub nicio formă. Poate chiar am scăzut din marja de profit, dar calitatea a rămas la fel. Asta ne-a ţinut clienţii aproape, au simţit că n-am mărit preţurile, dar calitatea a rămas aceeaşi. Sigur că unii cititori s-au declarat nemulţumiţi faţă de unele titluri pe care le-am ales, faţă de unele poze pe care le-am avut, faţă de unele imagini, desene şi aşa mai departe şi încercăm să le explicăm pe cât se poate de ce am făcut această alegere. Câteodată sunt de acord, câteodată nu sunt de acord, dar eu nu vreau să-i fac pe toţi să fie de acord cu mine. Mie, în primul rând, îmi place că-mi scriu şi mă taxează dacă greşesc. A fost un exemplu când un client ne-a găsit nişte greşeli în carte şi noi am reeditat titlul respectiv tocmai pentru că era aşa greşeală. Ceea ce e un lucru bun, el a fost atent.

 Am înţeles: ţineţi cont de sfaturile cititorilor.
 Absolut. Avem şi un departament de call center destul de mare, care răspunde la absolut toate e-mailurile, redirecţionează, că sunt şi întrebări pentru Editorial sunt şi întrebări pentru Vânzări, îi sunăm imediat înapoi. Ţinem mult la clienţii respectivi, pentru că ei reprezintă industria de carte care e şi aşa foarte mică, dacă începem să-i supărăm pe ei, n-o să mai cumpere nimeni, că n-apar peste noapte alţii.

Cât de importantă este participarea editurilor la târgurile de carte - Bookfest, Gaudeamus? Cresc vânzările în acea perioadă sau e doar un mijloc de promovare a editurii?

Eu consider că târgul şi ne referim la Gaudeamus aici - că a fost ultimul - este locul de întâlnire al tuturor cititorilor din Bucureşti, că, de fapt, despre asta vorbim. Acolo vin prima linie de cititori. Ăia sunt pasionaţi, ăia sunt înfocaţi, ăia sunt clienţi care cunosc cu adevărat piaţa de carte. Şi clientul care vine la târg ştie două lucruri: că editura va scoate cât mai multe titluri ca să prindă târgul şi le va pune la cele mai bune preţuri. De fapt, asta reprezintă târgul. Să ştiţi că nu creşte industria în momentul în care se întâmplă târgul respectiv. Nu prea. Poate pe online se simt anumite creşteri, pentru că omul aude şi îşi aduce aminte că trebuie să-şi cumpere o carte, dar nu încep să se invadeze librăriile sau în hipermarketuri nu se cumpără mai multe cărţi. Acolo sunt clienţii cei mai în cunoştinţă de cauză, ei ştiu cu adevărat ce scoate Litera şi ce scot şi alte edituri şi vin, răsfoiesc, întreabă şi cumpără într-un final.

 Care sunt titlurile pe care mizează editura Litera în 2015?
Pe ficţiune este un secret, încă nu pot să vă spun, pentru că nu e finalizat planul editorial, dar brandul Disney va însemna şi anul viitor extrem, extrem de mult. Acolo vom tripla, cred, titlurile pe care le avem. Vom scoate mai multe enciclopedii şi mai multe dicţionare la care lucrăm - pentru că un dicţionar se face foarte greu, sunt dicţionare la care lucrăm deja de doi-trei ani - şi vor apărea în 2015. Pe ficţiune vom avea o surpriză şi vom face şi o acţiune specială pentru treaba asta şi o să anunţăm la momentul oportun.

E vorba despre un autor străin?
 E vorba de o serie de autori străini.

Marin Vidraşcu s-a născut la Chişinău, în 1984, iar, la vârsta de 14 ani, s-a mutat în Bucureşti şi a studiat la Liceul "Jean Monnet", apoi Ştiinţe Economice la Universitatea "Dimitrie Cantemir". Familiarizat cu activitatea editurii tatălui său încă din copilărie, Marin Vidraşcu a început să lucreze la Litera de la 18 ani, ocupându-se de distribuţie, vânzări şi marketing. La 23 de ani a devenit directorul executiv al editurii Litera, reuşind, împreună cu tatăl şi fratele său, să o poziţioneze în rândul editurilor importante din România.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite