Marii favoriti s-au ales cu putin

Pariurile legate de marile premii incep sa fie tot mai inutile. Castiga mai peste tot cine nu te astepti. Surpriza actualei editii a celor mai importante distinctii ale cinematografului francez nu a

Pariurile legate de marile premii incep sa fie tot mai inutile. Castiga mai peste tot cine nu te astepti. Surpriza actualei editii a celor mai importante distinctii ale cinematografului francez nu a venit, insa, numai din partea numelor victorioase, ci si a presedintei celei de 30-a "nopti a Cesarurilor" ("De ce noapte, cand dureaza numai cateva ore?" se intreba, candva, Godard): Isabelle Adjani. Dupa ce a refuzat, intotdeauna, onoarea de a deschide aceasta sarbatoare, ba acum 10 ani nu a venit nici sa-si ridice statueta, vizibil emotionata acum (a cerut chiar un pahar cu apa) nu a urmat ritualul obisnuit. Primele ganduri din cuvantul ei inaugural au fost indreptate nu catre cinema, ci catre ziaristii victime ale violentei din lumea de astazi. "Eu algeriana, eu nemtoaica, eu frantuzoaica sunt obsedata de teama", a marturisit superba actrita, nascuta dintr-o mama de origine germana si un tata algerian. Pe parcursul serii am auzit de cateva ori cuvinte venite de prin partile Africii, usor de manuit de prezentatorul Gad Elmaleh, dar si de castigatorul celor mai prestigioase Cesaruri, pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor. Ele au revenit, spre surpriza tuturor, tanarului Abdellatif Kechiche si filmului sau l'Esquive, remarcat inca de la premiera pentru imaginea diferita a vietii intr-un banlieue, vazuta mai putin ca un concentrat de violenta. Nu stiu cine s-ar fi incumetat, insa, sa parieze ca o va lua inaintea marilor favorite, Un long dimanche de fiancailles (O lunga logodna, aflat pe ecranele noastre) semnat de Jean-Pierre Jeunet, autorul lui Amelie si Coristii (regia - Christophe Barratier, nominalizat la Oscaruri). Acestia din urma au trebuit sa se multumeasca cu rasplatirea unor compartimente, (decoruri, imagine, muzica, sunet). Nici premiile atribuite actorilor nu au fost chiar cele asteptate. Daca Mathieu Amalric este cunoscut mai ales din filmele lui Arnaud Desplechin, cineastul care i-a adus noroc si acum cu rolul din Rois et reines (Regi si regine), primul succes de public al autorului care ne-a fost oaspete in toamna, Yolande Moreau (Quand la mer monte - Cand vin valurile) spune mai multe iubitorilor de muzica. In competitie cu Bergman (Saraband) si Pedro Almodovar (Proasta educatie), Emir Kusturica, viitorul presedinte al Juriului de la Cannes si Ken Loach si-au adjudecat, ex-aequo, mai noile Cesaruri ale Uniunii Europene, pentru Viata este un miracol si, respectiv, Just a Kiss (Doar un sarut), castigatoare la categoria "Film strain" (noneuropean) fiind Sophia Coppola cu Lost in translation (Rataciti printre cuvinte).