"Imi face o placere sadica sa satirizez politicienii"

spune graficianul Devis Grebu

Artist plastic de origine romana, Devis Grebu si-a construit o cariera solida in strainatate. Are un foarte mare succes cu ilustratiile de presa publicate in cele mai importante ziare si reviste: New York Times, Washington Post si multe altele. A ilustrat peste 40 de carti aparute la renumite edituri, printre care Gallimard, Seuil, Hachette. Numele sau figureaza in Who's Who al celor mai buni ilustratori din lume. In prezent, are o expozitie de grafica la Institutul Cultural Roman.
- Ce ar trebui sa cunoasca un vizitator obisnuit despre dumneavoastra si creatiile uneia dintre expozitiile dumneavoastra?
- Vizitatorul ar trebui sa stie ca, de fapt, sunt un pictor, frustrat ca nu are atelier acum, de cand m-am intors in Romania, dupa o viata traita in Occident. Deci, un pictor care face si ilustratii. Sunt in "Who's Who" la cei mai buni ilustratori din lume, reprezint Franta, avand dubla nationalitate. Daca e un vizitator care a fost putin cam intepat de mine, s-ar putea sa aiba o atitudine pe masura. Recenta expozitie este una de ilustratii editoriale, pentru ca fac si ilustratii de carti. Am peste patruzeci de carti publicate pana acum la marile edituri. Pregatesc, in prezent, sase carti, care vor aparea in toamna-iarna. Or sa apara toamna tarziu, noiembrie-decembrie.
- De ce v-ati intors in tara?
- M-am intors in tara din motive filozofice. Pur si simplu, in Apus am constatat cu groaza ca dispare umanitatea, umanismul, omenia, sa zicem asa, mai popular. Aici mai sunt cateva "insulioare". Patapievici e una; cu el chiar am acum o relatie de calda prietenie. Si colaborez cu el. Din pacate, si Romania tinde, cu infrigurare, sa ajunga tot pe aceleasi meleaguri. Deci, or sa dispara si "urmele" astea, care mai sunt acum, din fericire, datorita tocmai inapoierii asteia cumplite economico-tehnologice. incerc si eu sa profit, poate mai intarzii si eu cu desenele mele avansarea asta precipitata a Romaniei, s-o mai tin in frau.
- in ce fel va vedeti propriile desene?
- Eu nu sunt un caricaturist pentru ca acestia isi bazeaza ideea, in primul rand, pe text. Desenul este, in majoritatea cazurilor, un supliment, cateodata mai bun, in general, prost. Barbu este unul dintre cei care au un desen frumos, dar mai sunt putini ca el. Eu fac toate desenele asa cum le faceam cand eram in Occident. Cu Ion Barbu sunt intr-o relatie de buna prietenie si il consider un excelent, poate cel mai bun caricaturist din Romania).
- Acum expuneti in Romania la Institutul Cultural Roman si la Lausanne, Elvetia, in pivnita "Cave du Chateau".
- Cea de-a doua este o prelungire a unei expozitii pe care am avut-o cand am fost invitat de Ambasada Romaniei din Elvetia. Apoi, ca urmare a, spun ei, succesului, m-au intrebat daca as accepta sa fie transferata (ce a mai ramas din ea, avand in vedere ca s-au vandut anumite desene). Am acceptat si s-a deschis pe 29 iunie la Lausanne, aceeasi expozitie, bineinteles, mai putin desenele vandute. Acolo expun grafica, dar o parte sunt ilustratii aparute in diverse reviste cum este revista "Deci" sau altele din strainatate. Jumatate din expozitie sunt gravuri sau lucrari de grafica, dar grafica artistica, facuta de mine ca orice pictura, numai ca pe suport de hartie. Si alte ilustratii care nu erau editoriale, mai satirice, mai caricaturale. Aici, la Institut, expun desene satirice, sa le spunem asa.
- Multi critici de arta au remarcat influenta muzicii asupra creatiilor dumneavoastra. in ce fel se manifesta aceasta influenta?
- Da, am studiat muzica si am ramas cu pasiunea aceasta. Am primit o educatie foarte buna de la parinti. Deci, am studiat pianul in mod foarte serios timp de peste noua ani de zile cu gandul sa devin pianist concertist. La un moment dat, cand am inceput, putin mai tarziu, sa fac si arta plastica, mi-am dat seama ca nu pot sa le fac la cel mai inalt nivel si pe una, si pe cealalta. Atunci, am abandonat studiul pianului pentru pictura, dar am continuat educatia muzicala. Mergeam tot timpul la concerte, opera, ramanand cu dragostea asta pentru muzica, lucru care se rasfrange mai ales asupra culorilor. Am avut un profesor exceptional, la Institutul de Arte Plastice; se numea Catul Bogdan. El m-a invatat griurile colorate. S-a spus mereu ca transmit un mesaj extrem de violent, dar cu mijloace extrem de sofisticate si estetice.
- "Sabia" este imbracata in catifea?
- "Sabia" e imbracata intr-o manusa de box. Lovitura nu e deloc atenuata. Dimpotriva. Eu pot fi foarte dur. Sunt unele personaje, mai ales politice... fata de care imi face o placere sadica sa fiu oribil de rau. Si cand reusesc, am o satisfactie extraordinara.
- Daca vi s-ar cere sa faceti un singur desen care sa surprinda realitatea romaneasca la ora actuala, ce v-ati gandi sa creati?
- As face un autoportret pe cal. E nevoie si de un cal alb. inaripat. Printul soseste intotdeauna cand trebuie pe un cal alb. Si eu sunt, intr-un fel, un asemenea print, sa zicem.