Haiducul de salon
0- un megaloman la portile disidentei -
"In ce ma priveste, ii compatimesc si, uneori, chiar ii dispretuiesc pe cei care sau, mai grav, isi falsifica memoria si trecutul." Nicolae BrebanAsadar, dl Nicolae Breban respinge afirmatia ca ar fi jucat murdarul rol al unui agent de influenta. La comanda ori din initiativa personala, nu ma intereseaza - ii priveste pe Domnia sa si pe dl Nicolae Plesita, prietenul dlui Breban. Ma acuza de minciuna, jumatati de adevaruri si afirma ca as fi chemat oameni disparuti sa "testimonieze". Inainte de a reproduce un text-marturie, doua lucruri. Primul - asa cum am mai scris, nu cred ca dl Breban a fost neaparat un simbrias al Securitatii, semnind condica si primindu-si regulat chenzinele. Victima unui ego cit Himalaia, de care "oamenii de meserie" au stiut cum sa profite, Domnia sa a actionat, totusi, ca un agent de influenta. Atit in Cazul Goma, cit si in cazul meu, dl Breban a cheltuit prea multa energie spre a arunca in derizoriu subiectele respective pentru a nu stirni suspiciuni indreptatite. Ca o asemenea "munca patriotica" s-a potrivit exact cu planurile de compromitere a dlui Goma si a mea, intocmite si coordonate de sefii Securitatii, dnii Iulian Vlad si Nicolae Plesita, asa cum indica documente scoase la iveala, prefer sa continuu a crede ca a fost o simpla intimplare. Nu-i pot impiedica, insa, pe altii sa se indoiasca de asemenea imense coincidente. Al doilea - sper ca, dupa citirea acestei marturii edificatoare pentru eforturile unui clasic agent de influenta, dl Breban ma va scuti de neplacerea sa-i amintesc, public, si alte episoade de aceeasi natura. Nu cred ca e nevoie de alte argumente spre a demonstra scopul actiunilor dlui Breban in situatii de felul celei de mai jos. Relatarea vorbeste de la sine: "Un alt vizitator - de fapt, unul foarte frecvent, mai ales intr-o anumita perioada - a fost romancierul Nicolae Breban. Una din intalnirile cu el - desfasurata acasa la noi - mi-o amintesc deosebit de bine. Si asta pentru ca de putine ori in viata m-am simtit atit de stanjenita ca atunci. Era prin vara lui 1977. Subiectul discutiei au fost miscarea Goma si Paul Goma personal, ca scriitor disident. Breban i-a povestit lui Noel, cu lux de amanunte, toata istoria , fiind de parere ca el nu procedase bine si ca, tocmai de aceea, nici nu i se alaturasera decit cei care doreau sa se foloseasca de acest prilej pentru a emigra. Noel argumenta ca, indiferent de tactica folosita, importanta era initiativa lui Goma si taria si consecventa de care daduse dovada in ducerea pina la capat a actiunii sale. Intre timp, ne-am asezat la masa. Intensitatea discutiei crestea. Tonul si temperatura se ridicau tot mai mult. Breban a aruncat in joc ultimul sau atu: argumentul pe care il considera decisiv. Goma ar fi actionat cu stangacie - sustinea Breban - si in plus nu dispune nici de prestigiul necesar pentru a fi urmat de scriitori, pentru ca nu are talent. La auzul acestui argument, Noel a vazut rosu inaintea ochilor. Nu-mi amintesc sa-si mai fi pierdut vreodata cumpatul ca atunci. Breban s-a inrosit pina in albul ochilor, iar eu, ca gazda, simteam ca intru in pamint de rusine." (Ioana Magura Bernard, Directorul Postului nostru de Radio, Casa de editura Retromond, Bucuresti, 1994, pg. 46). Punctum! Dl Breban afirma ca mi-ar fi recomandat (ca si dlui Goma, de altfel) "a viza mai putin persoana dictatorului, cat principiile si abuzurile sistemului." Nu l-am ascultat si astfel m-am "autoizolat cumva". Raspund: Dl Breban minte. Sa presupunem, insa, ca nu ar minti cu nerusinare. Atunci, bunul simt ne-ar obliga sa parafrazam intrebarea dlui Bernard: "Daca Goma si Tudoran nu au inteles sa atace sistemul si s-au marginit sa atace doar dictatorul, de ce nu a atacat sistemul marele Breban, alfa si omega disidentei romanesti?" Sint dispus sa cer Cotidianului sau Adevarului literar si artistic spatiu tipografic in care, saptaminal, pe trei coloane, dl Breban, dl Goma si subsemnatul sa reproducem texte, de pina in decembrie '89, in care am criticat atit dictatorul, cit si sistemul. Mi-e teama ca, dupa primul numar, una din coloane va ramane goala pentru multa, foarte multa vreme. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)
Se încarcă comentariile...
