Fragmente în avanpremieră din „Nimeni nu se salvează singur”, noul roman al autoarei bestsellerului „Nu te mişca”

Romanul „Nimeni nu se salvează singur”/ „Nessuno si salva da solo” al scriitoarei italiene Margaret Mazzantini (51 de ani), publicat în 2011, la Editura Arnoldo Mondadori din Italia, va apărea săptămâna viitoare la Editura Polirom, în traducerea Gabrielei Lungu. Adevărul. ro vă prezintă fragmente, în avanpremieră, în exclusivitate.

Noul roman al lui Margaret Mazzantini prezintă povestea a doi tineri, Delia şi Gaetano, care au format cîndva un cuplu. Cu toate că sunt încă tineri, au în jur de 35 de ani, aceştia nu îşi pot reface viaţa alături de alte persoane - vor să înţeleagă unde au greşit şi de ce nu se mai iubesc. Astfel, la puţin timp după ce au distrus familia pe care o „clădiseră”, cei doi se întâlnesc pentru a vorbi. Ar vrea să se împace, însă problemele din trecut nu îi lasă să facă acest pas. 

Cotidianul Italian „Corriere della Sera” scrie că romanul lui Margaret Mazzantini este „o capodoperă despre procesul deteriorării a ceea ce părea întruchiparea perfecţiunii”, iar cotidianul „La Repubblica” consideră că protagoniştii sunt „ca doi boxeri în ring, năuciţi de ura pe care o resimt unul faţă de celălalt – o ură ce ar putea fi, de fapt, iubire, dacă cei doi ar înţelege acest lucru”. 

Margaret Mazzantini s-a născut pe 27 octombrie 1961, la Dublin. Aceasta a urmat cursurile Academiei de Artă Dramatică din Roma şi a debutat în 1982 cu rolul Ifigenia din tragedia omonimă de Goethe. Debutul său literar a avut loc mai târziu, în 1994, cu romanul „Ligheanul de zinc”, distins cu premiile Selezione Campiello şi Rapallo Carige. 

Pentru romanul „Nu te mişca”/ „Non ti muovere” (2001), autoarea italiană a primit Premiul Strega şi Premiul Grinzane Cavour, cele mai prestigioase distincţii literare italiene. Tradusă în 35 de limbi - a fost publicată în 2002, la Editura Polirom - cartea a devenit imediat bestseller internaţional, cu peste două milioane de exemplare vîndute.  În 2004, s-a lansat pelicula „Nu te mişca”, în regia lui Sergio Castellitto (60 de ani), cu Penélope Cruz în rolul principal. 

Margaret Mazzantini este căsătorită cu regizorul Sergio Castellitto (foto) şi locuieşte la Roma, împreună cu cei patru copii ai lor.

FRAGMENTE

  „Simte greutatea acelei priviri care nu-l iubeşte” 

"Nu, n-ar trebui să se ajungă acolo unde au ajuns ei. La primele simptome ar trebui să plece, să părăsească terenul. Oricum nu va fi mai bine, va fi din ce în ce mai rău. Dar lumea n-o ştie. Lumea speră şi continuă să sufere. Dar nimeni nu ştie cât, numai cine a trăit asta ştie cât se suferă. 

Când te întorci şi când pleci. Când începi să trânteşti lucrurile, ceaşca de cafea în care ţi-ai turnat vin, vraful de cd-uri. Când copilul cel mic plânge, iar cel mare respiră şi atât, asemenea unei pisici care nu vrea să se lase găsită. Pentru că a învăţat deja. Iar tu nici măcar nu-ţi priveşti copiii, pentru că pur şi simplu nu vrei să ţi se învârtă printre picioare. Pentru că ai vrea nici să nu fi călcat în lumea asta cu picioarele tale. Pentru că simţi că într-adevăr nu însemni nimic. Ea e cea care te-a adus în halul ăsta.

Ăsta e momentul cheie. Când v-aţi ucis şi continuaţi să trăiţi; victime şi asasini în aceeaşi găoace de bucătărie. Momentul în care ai vrea să mori şi ştii că de fapt nu va muri nimeni, şi asta e chiar mai rău.

Delia îşi priveşte fostul soţ, faţa lui inocentă, întotdeauna puţin scârbită. Faţa unuia care nu şi-a atins niciodată ţinta, a ratat mereu în ultimul moment. A fost întotdeauna un ticălos, dacă se gândeşte bine. Dacă nu ţine cont de zâmbetul lui. De obiceiul lui de a o prinde de gât ca şi cum ar smulge o plantă din ghiveci ca s-o sărute cu putere (...).

Trebuie să înveţe să trăiască. Pur şi simplu să trăiască. Să se întoarcă la viaţa ei. Să-şi scoată pentru totdeauna mâna din mănuşa aia. Să facă un pas înainte. Nu-i uşor pentru o femeie care a rămas înţepenită în supermarket strângând în braţe o sticlă de lapte, fără să ştie unde să se ducă. 

Gaetano zâmbeşte. Simte greutatea acelei priviri care nu-l  iubeşte şi îl judecă. Bate cu piciorul în masă. E nerăbdător. Îi e foame. Nu ştie ce are. Face masa să tremure. 

Delia împinge cu mâna să oprească vibraţia (...).

Dar Delia nu-i mai permite să intre în casă. 

— Copiii suferă când te văd că pleci. 

Acum îi foloseşte ca pe un scut între ei doi, le schimbă capetele, îi scoate la lumină numai când vrea ea. 

— Trebuie să se deprindă cu faptul că nu mai locuieşti cu noi. 

— Te reorganizezi?

— Poftim? 

— Laşi pe cineva să vină la tine? (...).

Sigur, el n-ar fi fost în stare să se descurce singur cu copiii. I-ar fi alintat, nu i-ar fi dus la şcoală la timp. Ar fi pierdut suzeta lui Nico. (Ajungea mereu sub canapea şi întotdeauna Delia era cea care se apleca să caute suzeta ca pe o relicvă, pentru că era un model vechi Baby Chicco, iar Nico nu voia altul)".

(Fragmente din romanul „Nimeni nu se salvează singur” de Margaret Mazzantini, Copyright Editura Polirom)