Pe măsură ce criza din Ormuz zguduie lumea, atenția se mută asupra unui alt coridor maritim strategic

Strâmtoarea Malacca transportă peste un sfert din comerțul global, inclusiv cea mai mare parte a petrolului care pleacă din Golful Persic către piețele asiatice-cheie.

Petrolier în Strâmtoarea Malacca/FOTO:X

Pe fondul prelungirii crizei din Strâmtoarea Ormuz, statele care supraveghează un alt culoar maritim esențial își exprimă îngrijorarea față de precedentul pe care acesta îl creează pentru un posibil viitor conflict între Statele Unite și China, relatează NBCNews.

„Dacă ajungem la un război în Pacific, ceea ce vedem acum în Strâmtoarea Ormuz este doar un exercițiu de probă”, a declarat luna trecută ministrul de externe din Singapore, Vivian Balakrishnan.

Singapore, Indonezia și Malaysia se află de o parte și de alta a Strâmtorii Malacca — un pasaj maritim de aproximativ cinci ori mai lung și de zece ori mai îngust decât Ormuz, în punctul său cel mai strâmt. Prin el trece peste un sfert din comerțul global, inclusiv majoritatea petrolului din Golful Persic destinat piețelor asiatice.

O arteră vitală pentru comerțul global

Fluxurile comerciale din China depind în mod semnificativ de această rută, care leagă Oceanul Indian de Oceanul Pacific prin Marea Chinei de Sud. În același timp, strâmtoarea reprezintă o rută energetică vitală pentru aliați ai SUA precum Coreea de Sud, Japonia și Filipine, ceea ce o transformă într-un punct strategic crucial în orice posibilă confruntare americano-chineză.

De zeci de ani, Statele Unite mențin o prezență navală consistentă în regiune. Flota a 7-a a Marinei SUA a avut un rol activ în mai multe conflicte din Asia, inclusiv în Coreea și Vietnam. Prezența sa constantă a fost privită cu îngrijorare la Beijing, în contextul în care marina chineză s-a modernizat rapid și este considerată în prezent cea mai mare din lume.

Cu cele două superputeri globale operând în proximitatea strâmtorii, întrebarea care se ridică este dacă un scenariu de tip Hormuz ar putea apărea și aici.

„Dacă aș fi amiral, aș închide Malacca”, a declarat fostul căpitan al marinei australiene Sean Andrews, referindu-se la un posibil conflict viitor între SUA și China. „În orice criză potențială, Malacca ar deveni un punct de control.”

„Anumite nave ar fi lăsate să treacă, altele nu”, a adăugat el.

Un punct vulnerabil al comerțului global

Orice perturbare a strâmtorii ar forța navele să parcurgă rute alternative mai lungi și costisitoare, de mai multe zile. Vasele ar putea fi redirecționate spre sud, prin Strâmtoarea Lombok, în jurul Mării Java, pe lângă Jakarta, sau chiar ocolind întregul arhipelag indonezian.

„Este cea mai rapidă cale printr-un obstacol geografic precum Asia de Sud-Est”, a explicat Andrews.

Totuși, experții consideră că un blocaj în Malacca nu ar avea neapărat același impact critic precum criza din Ormuz, unde mai multe state din Golf au rămas practic fără acces alternativ la oceanul deschis. În cazul Malacca există rute alternative, ceea ce ar transforma o eventuală blocadă mai degrabă într-o perturbare majoră decât într-o întrerupere totală a comerțului.

Conștientă de această vulnerabilitate strategică, China caută de decenii soluții la ceea ce fostul președinte Hu Jintao a numit „dilema Malacca”, încercând să reducă dependența de importurile de petrol care tranzitează strâmtoarea.

„Controlul asupra rutelor maritime s-a schimbat fundamental” în urma crizei din Ormuz, a afirmat Christian Bueger, profesor la Universitatea din Copenhaga și autorul volumului Understanding Maritime Security.

„Libertatea de navigație nu mai poate fi garantată exclusiv prin forță navală.”

Echilibrul fragil al regiunii

Cele trei state riverane strâmtorii au menținut tradițional relații pragmatice atât cu Statele Unite, cât și cu China, susținând principiul comerțului liber. Totuși, criza din Ormuz a amplificat tensiunile regionale.

Inspirat de exemplul Iranului, ministrul de finanțe al Indoneziei, Purbaya Yudhi Sadewa, a sugerat temporar introducerea unor taxe de tip „toll booth” pentru tranzit, propunere ulterior retrasă de guvern.

„Nu avem taxe de tranzit. Suntem economii dependente de comerț”, a reiterat Balakrishnan la un eveniment CNBC în Singapore. La rândul său, ministrul de externe al Malaysiei, Mohamad Hasan, a subliniat existența unui „acord ferm” potrivit căruia nicio modificare privind Strâmtoarea Malacca nu poate fi făcută fără implicarea tuturor statelor riverane.

Cooperare și securitate maritimă

Secretarul american de război, Pete Hegseth, a anunțat luna trecută un parteneriat de cooperare în domeniul apărării cu Indonezia, subliniind într-un comunicat comun angajamentul pentru „cooperare bazată pe respect reciproc, suveranitate și interese comune pentru pace și stabilitate regională”.

Spre deosebire de Strâmtoarea Ormuz, unde nu există un cadru formal de administrare comună, Strâmtoarea Malacca este guvernată de o serie de acorduri între Singapore, Malaysia, Indonezia și Thailanda. Acestea includ patrule maritime coordonate, supraveghere aeriană, schimb de informații și măsuri de protecție a mediului.

„Singapore joacă un rol de coordonator”, a explicat Barbora Valockova, cercetătoare la Centre on Asia and Globalisation din cadrul Universității Naționale din Singapore.

În opinia sa, lecția crizei din Ormuz ar putea întări cooperarea regională: „Arată că e cu atât mai important să menținem Malacca deschisă, previzibilă și cât mai protejată de tensiunile geopolitice.”

„În ceea ce privește atât SUA, cât și China, ambele părți știu că operăm pe baza UNCLOS”, a concluzionat Balakrishnan, referindu-se la Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării.

„Dreptul de tranzit este garantat pentru toți. Nu vom participa la nicio încercare de a închide, interzice sau taxa această rută maritimă din regiunea noastră.”