FILMELE DIN ORAS

Fahrenheit 9/11 Daca nu cu tunul, macar cu prastia Nu sunt putini americanii in suferinta in aceste zile dar, personal, nu cunosc decat unul: pe Michael Moore. Degeaba declara el, la o luna dupa ce

Fahrenheit 9/11
Daca nu cu tunul, macar cu prastia
Nu sunt putini americanii in suferinta in aceste zile dar, personal, nu cunosc decat unul: pe Michael Moore. Degeaba declara el, la o luna dupa ce juriul lui Quentin Tarantino ii facuse cadou la Palme d'Or: "Nu am facut Fahrenheit 9/11 pentru a influenta alegerile. Ceea ce sper este ca el sa influenteze oamenii". Nadejdea deloc secreta a inamicului public numarul unu al lui George W.Bush a fost cea exprimata fara perdea in finalul filmului: "Sper ca acest idiot sa nu mai fie reales". Rezultatele se cunosc. Aparitia pe ecranele noastre a documentarului dum-dum ii va indemna, poate, pe unii spectatori, sa se gandeasca la raporturile dintre cinematograf si politica, la puterile celui dintai, dar si la libertatea acestuia de a trage, daca nu cu tunul, macar cu prastia. Cine nu va avea chef pentru asta in mod sigur va savura agitatia pamfletara a unui cineast care denunta manipularea fiind, el insusi, un mare manipulator de imagini. Michael Moore si-a brevetat, de acum, metoda. Omul care ii hartuieste pe politicieni si, in primul rand, pe presedinte, vede istoria de dupa 11 septembrie, cu razboiul din Irak si tot ceea ce a urmat, ca pe o farsa. Daca nu te iei cu mainile de cap la aflarea atator dedesubturi, macar sa te tii cu mainile de burta de ras. Demascarea merge brat la brat cu ridiculizarea. Cineastul are relatii - declarate, de altfel - prin studiouri, stie sa recicleze pelicula neintrebuintata de altii. Inaintea unei aparitii televizate, primului barbat al tarii i se aranjeaza fiecare fir de par. Mai putin grijuliu se arata atunci cand, in costum de jucator de golf, cere statelor "sa faca totul" pentru a combate terorismul. Stirea napraznica a despicarii celor doua turnuri gemene i-a fost adusa la cunostinta Presedintelui in timp ce le ce citea o poveste unor copii de la o scoala primara din Florida si nu dorea sa fie deranjat din aceasta placuta indeletnicire. Daca potentialul derizoriu al unor documente nu este suficient, autorul recurge la vechile lectii de montaj. Unei intrebari grave ii urmeaza, in loc de raspuns, datul din cap al unei vaci. Nu stiu cat cinematograf se afla in astfel de poante care l-au sedus, se pare, pe presedintele juriului de la Cannes, impresionat, asemenea altora, si de predictia interzicerii filmului in Statele Unite, galagios intretinuta de autor. Daca cineastul Michael Moore poate fi subiectul unor controverse, managerul cu acelasi nume ramane imbatabil. Cine nu l-a vazut pe Croazeta, alergand in bermude, de la un grup la altul, cu pumnul ridicat, nu stie, inca, ce inseamna sa nu lasi marketingul propriei tale opere pe seama altora.