Festivalul Anonimul a păşit pe „Tărâmul iluminaţilor“ FOTO
0DELTĂ A 13-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul şi-a desemnat câştigătorii. Filmul belgian „Tărâmul iluminaţilor“, despre copiii dintr-un trib afgan, a primit trofeul pentru lungmetraj.
De 13 ani, satul pescăresc Sfântu Gheorghe, aflat la vărsarea Dunării în Marea Neagră, nu mai este doar un loc în care aventuroşii vin pentru un borş de peşte şi o plajă pustie. De 13 ani, în fiecare august, locul se transformă ca prin magie într-un spaţiu dedicat filmului, animat cu regizori cunoscuţi, actori renumiţi, scenarişti fantezişti şi critici intransigenţi. Şi cu foarte mulţi cinefili, care fie apelează la cort, fie caută spaţii de cazare la localnici sau în resortul de lux, amenajat în stil colonial, cu vile din lemn, acoperite din belşug cu stuf.
Campingul a găzduit şi anul acesta sute de împătimiţi ai filmului. Publicul s-a delectat, timp de o săptămână, cu producţii memorabile, cu avanpremiere absolute şi cu scurtmetraje îndrăzneţe. Nu au mai contat nici roiurile de ţânţari, parcă mai supăraţi ca în alţi ani, nici căldura şi umezeala care „cereau” o bere sau un pahar de vin rece şi numai bun cu peliculele proiectate în aer liber. Cele două săli în care ziua se puteau vedea filme, dotate cu aer condiţionat, reprezentau refugiul perfect în calea soarelui puternic. Pentru că ediţia din acest an, chiar dacă a fost a 13-a, a fost una cu noroc de vreme bună. Pe potecile pietruite din Green Village, la orice pas te puteai întâlni cu Cristi Puiu, cu Dorotheea Petre sau cu Dana Dogaru, cu Dorian Boguţă sau cu Lia Bugnar.
Breakfast cu Park
Dar cel mai interesant moment putea fi să nimereşti la micul dejun odată cu Park Chan-wook (foto dreapta), cel mai cunoscut şi mai premiat regizor coreean, prezent în calitate de invitat de onoare al acestei ediţii. Modest şi mai tot timpul cu zâmbetul pe buze, cineastul răspundea tuturor la salut, ducându-şi farfuria prin sala de mese. A declarat că în Deltă a văzut cel mai frumos apus de soare din viaţa lui. A vizitat zona într-o excursie de o zi şi a fost şi mai impresionat. La fel cum impresionante au fost şi filmele sale proiectate în festival, Joint Security Area, Sympathy for Mr. Vengeance, Thirst sau cel mai recent lungmetraj, „The Handmaiden”.
Sâmbătă, pe 13 august, ediţia a 13-a şi-a închis porţile, odată cu Gala în cadrul căreia publicul a hotărât câştigătorii. La secţiunea de scurtmetraj s-au decernat următoarele premii: Premiul Publicului pentru Cel mai bun scurtmetraj străin filmului Edeh Hostel, regia Gonzaga Manso (Spania), decernat în prezenţa regizorului. Premiul Publicului pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc filmului O noapte în Tokoriki, regia Roxana Stroe, peliculă care a fost premiată şi la Festivalul de Film de la Berlin, la secţiunea Generation 14plus. Premiul Ovidiu Bose Paştină, oferit de Fundaţia Anonimul, pentru filmul Hopptornet/ Ten Meter Tower, regia Axel Danielson şi Maximilien van Aertryck (Suedia).
Cinefili sub clar de lună, pe nisipul dintre Dunăre şi Mare
Un film despre copiii afgani
În cadrul secţiunii de lungmetraj, Trofeul Anonimul 2016 s-a acordat filmului The Land of the Enlightened, în regia lui Pieter-Jan De Pue (Belgia). Trofeul a fost decernat în prezenţa asistentului de regie Gregoire Verbeke.
"Este un premiu foarte special. A fost nevoie de mult timp pentru a crea acest lungmetraj. Sunt fericit când împărtăşim acest film cu oamenii pentru că, până la urmă, realizăm filme pentru oameni", a declarat Verbeke la primirea premiului. "Cred că e important că genul acesta de festival există, pentru a ne oferi ocazia să arătăm filmele noastre independente. Încercăm să transmitem mesaje legate de ce înseamnă să fii om, ce înseamnă dreptul la o viaţă decentă", a adăugat asistentul de regie.
"Tărâmul Iluminaţilor/ The Land of the Enlightened" — o coproducţie Belgia-Irlanda-Olanda—Germania-Afganistan — spune povestea unui grup de copii afgani din tribul Kuchi, care sapă după vechi mine sovietice şi vând materialul explozibil altor copii. La îmbinarea dintre documentar şi ficţiune, filmul este o explorare în imagini a unei ţări chinuite de război. Pieter-Jan De Pue a călătorit în Afganistan pentru perioade îndelungate de timp şi a fotografiat ţara şi locuitorii săi pentru organizaţii precum Crucea Roşie şi ONU. Imaginile realizate de el au apărut în publicaţii, dar şi în muzee, în expoziţii de fotografie. Debutul în lungmetraj al lui Pieter-Jan De Pue, a primit anul acesta la Sundance Premiul Special al Juriului pentru cea mai bună imagine.