CRONICA TV

Baietii dezghetati ai anilor '70 "Nasul" se autoclasicizeaza inca din timpul vietii, nu asteapta verdictul timpului. Suita reluarilor a fost botezata, cu eleganta "Clasic-colectia de vara". Piesele

Baietii dezghetati ai anilor '70
"Nasul" se autoclasicizeaza inca din timpul vietii, nu asteapta verdictul timpului. Suita reluarilor a fost botezata, cu eleganta "Clasic-colectia de vara". Piesele au fost purtate, evident, in alte anotimpuri, dar cine sta sa ia aminte cand il putem revedea si reasculta, bunaoara, pe domnul Giovani Becali, livrandu-ne induiosatoarele sale confesiuni despre minunatii ani '70 traiti in totala libertate a spiritului? Cu o degajata si, trebuie sa recunosc, chiar simpatica, pe alocuri, pornire de povestitor, invitatul a evocat radacinile trecutului sau de om de afaceri, talentul incipient exersat in vanzarea cu suprapret a biletelor de cinema la peliculele cu Sara Montiel. S-a descurcat de minune si cu micile procurari de valuta, doar misunau strainii intre Athenee Palace si Lido, ii recunostea dintr-o ochire, ca pe vremea aia romanii umblau imbracati cum se nimerea. Cuvintele de ordine ale marturisirilor au fost "descurcatul" si "dezghetatii". Prin idilicii ani mai inainte evocati, depindea doar de tine, s-ar zice, sa ai dolari la tescherea si sa vrei sa ajungi pe Champs Elysees, de unde, o data ce ai pus piciorul, nici ca ai mai vrea sa pleci. Misti din sprancene, dai din coate, si acolo ramai, doar nu o sa te infunzi, ca omul de rand, prin vreun cartier marginas. "Machidonul" - identitate revendicata cu mandrie, de cateva ori, in cursul depanarii amintirilor - a avut intotdeauna ambitie, a tintit intotdeauna varfurile. Radu Moraru il asculta fascinat, nu a incercat nici o clipa sa-l abata din drum, sa-l deranjeze cu o intrebare mai piezisa, fermecat de tabloul unui Bucuresti plin de baruri, gagici (reproduc intocmai) si tineri isteti, care se pricepeau sa ascunda valuta in sticle ingropate in locuri numai de ei stiute, pentru care sticla de whisky echivala cu una de Pepsi-Cola la care facea coada muritorul de rand. Ce viata! Doar strainii rauvoitori si carcotasi scriau, cand venea vorba despre Bucurestiul de atunci: "un targ trist pierdut in fundul Europei". Am asteptat degeaba ca gazda sa-l intrebe, dintr-o marunta curiozitate: bine, bine, dar ce faceau ceilalti, "nedescurcaretii", baietii "nedezghetati"? Nu tremurau, cumva?