Cărţile de căpătâi ale personalităţilor: Totul a pornit de la o carte

O personalitate scrie săptămânal în această rubrică despre cărţile pe care le consideră fundamentale. Astăzi este rândul criticului literar Marius Chivu.

A existat un roman căruia îi datorez drumul pe care mă aflu în momentul de faţă.

Cartea care a marcat ieşirea mea din copilărie (când am citit zeci de Jules Verne, dar şi Petre Ispirescu, Vladimir Colin, Alphonse Daudet, Hector Malot, Jack London, Gaston Leroux sau Michel Zevaco), cartea care mi-a marcat în adolescenţa şi datorită căreia am ajuns să dau admitere la Facultatea de Litere a fost „Romanul adolescentului miop" de Mircea Eliade, roman citit mai mult din întâmplare, doar pentru că îmi plăcuse „Maitreyi".

Modelul

Micul ochelarist Mircea, care scria eseuri despre piatra filozofală şi care citea toată noaptea schimbând din când în când culoarea becurilor şi punând ceasul să sune în fiecare dimineaţă cu un minut mai devreme, m-a fascinat şi m-a provocat. Dintr-odată am vrut să semăn cu Mircea (el era miop, eu aveam o strungăreaţă uriaşă), să-mi sacrific orice timp liber, să citesc cât mai mult, să ştiu aproape tot sau cel puţin câte ceva din toate, să mă intereseze şi chimia, şi astronomia, şi istoria, şi filozofia, să scriu lucruri geniale, ce mai, dintr-odată voiam să fiu deştept chiar cu preţul bucuriilor fireşti ale vârstei, în speţă, ale fotbalului în spatele blocului.

M-am deprins repede cu cititul şi cu fişatul, mi-am făcut chiar un program strict de lectură şi am terminat de citit tot raftul Eliade de la biblioteca şcolii în numai câteva luni. Chiar dacă citeam de-a valma şi nu înţelegeam cine ştie ce din „Biblioteca Maharajahului" sau din „Alchimie şi cosmologie babiloniană", tot ştiam pe dinafară, şi încă n-am uitat, numele celui care îi oferise tânărului Eliade bursa în India: Swami Manindra Chandra Mandy de Kazimbazar.

Lectură haotică şi pasională

Aşa am ajuns, încet-încet, să citesc (fără să înţeleg prea multe, recunosc) Proust, Joyce, Dostoievski, Gide, Malraux, Sartre, Camus, Marguerite Duras, Giovanni Papini sau Gombrowicz. Dar îi descoperisem şi îmi plăceau foarte mult Hesse, Marquez, Kafka, Thomas Mann, Karel Capek, Gogol... Ei au fost primele mele lecturi şi cred că acelor ani datorez în mare parte formarea mea, pentru că niciodată n-am mai citit aşa haotic şi cu asemenea pasiune.

Atunci i-am citit, tot întâmplător (căci părinţii mei nu erau intelectuali, aveam o bibliotecă minusculă şi nu avea cine mă îndruma), pe Hortensia Papadat-Bengescu şi pe Anton Holban înainte să-i studiez la şcoală (cine ştie cum aterizaseră în biblioteca noastră). Poezia am descoperit-o citind volumul din 1965 al lui Marin Sorescu, „Poeme", care mi-a plăcut foarte mult, motiv pentru care eu nu l-am gustat niciodată pe Nichita şi nici n-am înţeles adoraţia de care s-a bucurat printre adolescenţii generaţiei mele. Şi poezia tot foarte amestecat am citit-o: Rilke, Byron, Verlaine, Doinaş, Blaga, Tzara, Bogza...

Am citit însă şi foarte multe prostii: romane de duzină, în general poliţiste şi de dragoste (Sandra Brown, dar şi Petre Belu), poezii de Lucian Avramescu şi de Adrian Păunescu, povestiri de Paul Everac şi de Mihai Tatulici (despre care puţină lume ştie că a debutat cu un volum de proză scurtă intitulat „Vin râmele"), personaje pe care le ştiam de la televizor...

Cum ziceam, nu avea cine să mă îndrume nici acasă (ai mei se bucurau să mă vadă că citesc), nici la şcoală, căci am absolvit un grup şcolar cu profil economic. Până la urmă însă, nu mi-a ieşit chiar atât de rău! 

"M-am deprins repede cu cititul şi cu fişatul, mi-am făcut chiar un program strict de lectură şi am terminat de citit tot raftul Eliade de la biblioteca şcolii în numai câteva luni."

Cartea preferată

- Marius Chivu s-a născut la 20 septembrie 1978, în Horezu, judeţul Vâlcea.
- A absolvit Liceul Economic şi Şcoala de Arte, ambele din Râmnicu Vâlcea, iar apoi Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.
- A debutat cu recenzii literare în „România literară" şi a colaborat la revistele „Observator cultural", „22", „Lettre Internationale" şi „Re:publik". A fost titularul rubricii de cronică de carte în „Adevărul literar şi artistic".
- Din 2005, este redactor-editor la revistele „Dilemateca" şi la „Dilema veche", unde ţine cronica literară.
- În perioada 2005-2008, a realizat rubrici de carte la televiziunile Antena 3 („Cafeaua cu frişcă"), TVR Cultural („Se vorbeşte despre") şi TVR 1 („Tentaţii"), şi emisiunea „Citeşte & dă mai departe!" difuzată de TVR 1 în 2008.
- A tradus „Unchiul Rudolf" de Paul Bailey (Editura Humanitas, 2009) şi „Melancolica moarte a Băiatului-stridie" de Tim Burton (Editura Humanitas, 2009).
- A iniţiat şi a coordonat volumul colectiv „Cartea cu bunici" (Editura Humanitas, 2007). A scris în volumul colectiv „Povestiri erotice româneşti" (Editura Trei, 2008).

Top 10 cărţi care m-au marcat

1. În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust
2. Orbitor de Mircea Cărtărescu
3. Pastorala americană de Philip Roth
4. Despre eroi şi morminte de Ernesto Sábato
5. Trilogia lui Rabbit de John Updike
6. Nimicul de temut de Julian Barnes
7. Întâmplări din realitatea imediată de Max Blecher
8. Ada sau ardoarea de Vladimir Nabokov
9. Ingeniosul bine temperat de Mircea Horia Simionescu
10. Povestiri de John Cheever

Top 5 autori preferaţi

1. Julio Cortázar
2. Philip Roth
3. Radu Cosaşu
4. A.P. Cehov
5. Vladimir Nabokov