Caragiale dupa caragiale

Se mai poate scrie astazi despre clasici? Criticul Mircea Tomus se incumeta sa raspunda in volumul ,Caragiale dupa caragiale" (Sibiu, Ed. Media Concept), al carui titlu contine principala intrebare:

Se mai poate scrie astazi despre clasici? Criticul Mircea Tomus se incumeta sa raspunda in volumul ,Caragiale dupa caragiale" (Sibiu, Ed. Media Concept), al carui titlu contine principala intrebare: mai exista Caragiale dincolo de caragiale? Numele scriitorului a capatat o noua semnificatie, prin sinteza si simplificare, semnificatie a unui substantiv comun, "caragiale", livrata ca o prejudecata dinaintea lecturii. A-l reciti pe Caragiale presupune a trece de limitele generalitatilor, de reductia nuantelor la un numitor comun, pentru a face mai usor de inghitit o opera atat de rascitita, pentru a trece adica de caragiale. Mircea Tomus porneste o noua analiza pe text de la pricipiul opus traditionalului mimesis, si anume inventia. Caragiale nu este doar consemnatarul unei epoci, fie si consemnatarul esentialului atemporal surprins intr-o secventa de timp, ci si inventatorul unei lumi fictive. Lectura critica a textelor, paragraf cu paragraf, descopera programul din limbaj, codul inclus; cuvintele sunt disecate pentru a li se reintregi sensul si parfumul. Cartea lui Mircea Tomus este o provocare a regandirii clasicului intre cele doua extreme prea des intalnite: innamolirea in banalitate a idolatrului si improscarea cu noroi, specifica debutantilor scandalagii.