Benzile desenate ale „Epocii de Aur“: cum au ajuns Beatleșii în „Povestiri istorice“ FOTO
0Vintilă Mihăescu și Valentin Tănase, doi dintre cei mai cunoscuți creatori de benzi desenate din România, au rememorat crâmpeie din existența celei mai importante reviste pentru copiii din Republica Socialistă România, care era editată de către Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor.
Revista „Cutezătorii“ a legănat visurile multora dintre puştii „Epocii de Aur“, mai ales ale celor care nu se numărau printre privilegiaţii care aveau acces la „Pif Gadget“. Apărea în fiecare joi, iar principala atracţie o reprezentau cele una-două pagini de benzi desenate, care erau citite cu aviditate, mai ales că altceva similar nu prea exista pe piaţa românească.
Povestea revistei editate de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor a început la 28 septembrie 1967 şi s-a încheiat, brusc, la 21 decembrie 1989. Dar legenda continuă. Mai ales că în paginile sale au semnat toți creatorii importanți de benzi desenate, abordând toate genurile agreate în epocă: istorice, de actualitate, de aventuri, comice, polițiste sau science-fiction. Printre cei care au publicat în revista „Cutezătorii“, făcând parte și din rândul angajaților redacției, se numără și doi artiști ale căror nume sunt de rezonanță în lumea mare a artei românești contemporane: Vintilă Mihăescu și Valentin Tănase.
Și cantitate, și calitate
Născut la 4 decembrie 1943, la Caracal, artistul vizual Vintilă Mihăescu, recunoscut atât în țară, cât și în străinătate, pentru lucrările sale de tapiserie, pictură, grafică, artă monumentală și religioasă, a fost, la începutul carierei, redactor artistic al revistei „Cutezătorii“. De-a lungul unui deceniu, el a publicat în paginile revistei numeroase benzi desenate, cele mai cunoscute fiind seria „Brigadier la 14 ani“ (1974), pe un scenariu de Nicolae Țic, serialul „Columnă în milenii“ (1976), desenat împreună cu soţia sa, Viorela Mihăescu, pe un scenariu scris de Vasile Mănuceanu, o adaptare a filmului „Columna“ (1968), regizat de Mircea Drăgan, serialul „Noile isprăvi ale lui Dan Buzdugan“ (1973), pe un scenariu realizat de către Dumitru Almaș, respectiv serialul „Vaslui 1475“ (1975), pe un scenariu scris de Vasile Mănuceanu.
Astăzi, Vintilă Mihăescu își amintește pentru „Weekend Adevărul“ cum era nevoit să bea câțiva litri de cafea pe zi și să petreacă nopțile în redacție pentru a finaliza în timp util fiecare număr al revistei: „Pe lângă responsabilitățile uzuale pe care le aveam în calitate de redactor artistic, eram și desenator. Nu întotdeauna colaboratorii externi erau foarte punctuali, astfel încât o bună parte dintre ilustrații le făceam chiar noi, cei din redacție. Iar conducerea ne cerea să adoptăm stiluri grafice diferite pentru fiecare bandă desenată, ca să lăsăm impresia că suntem un colectiv numeros“.
Din realitate în „Columnă în milenii“
Lucrul la o bandă desenată precum „Columnă în milenii“ era un proces deosebit de laborios, mai ales că presupunea adaptarea unor secvențe întregi din film într-o pagină cu cel mult zece casete. „Lucram după fotografiile originale ale filmului, pe care le luam de la AGERPRES, pentru ca această adaptare să fie cât mai verosimilă. Pe lângă chipurile actorilor care au jucat în film – Ilarion Ciobanu, Florin Piersic, Richard Johnson, Ștefan Ciubotărașu sau Antonella Lualdi – am introdus în poveste și mulți colegi și prieteni ca personaje de prim-plan, pentru că aveam la dispoziție fotografiile lor și puteam apela la ele pentru imagine“, a povestit Vintilă Mihăescu.
Serialul „Columnă în milenii“ a fost reeditat acum zece ani sub formă de album, însă din păcate nu după planșele originale, care s-au pierdut. „Am păstrat câteva desene pentru că mi-au plăcut, însă nu mai am toată seria. Din păcate, pe vremea respectivă nu exista o grijă deosebită față de aceste planșe, care se aruncau de regulă după ce revista intra la tipar, considerându-se că s-a terminat treaba și gata. Tipografia se afla într-o altă aripă a Casei Scânteii față de redacție, așa că nu mai aveai timp întotdeauna ca să mergi și să le recuperezi“, a mai povestit artistul, care a realizat în 2023, după câteva decenii de absență, o nouă bandă desenată cu subiect istoric, avându-l drept protagonist pe Vlad Țepeș, pentru a participa la cea de-a șasea ediție a Festivalului Internațional de Benzi Desenate Istorice de la Brașov: „Mi-a lipsit banda desenată, trebuie să recunosc, poate voi recidiva“.
Debut licean în „Cutezătorii“
Putem afirma cu certitudine că toți tinerii născuți în anii ’80-’90 au ținut măcar o dată în mână o carte ilustrată de Valentin Tănase. Dacă n-au citit celebrele volume de „Povestiri istorice“ scrise de Dumitru Almaș, apărute la Editura Didactică şi Pedagogică în tiraje uriașe, de sute de mii de exemplare, cu siguranță n-au putut evita manualele școlare de Limba și literatura română pe care artistul le-a împodobit cu imagini desenate. Însă puțini știu că Valentin Tănase a publicat pentru prima oară în revista „Cutezătorii“ în 1972, când încă era un puști de liceu, iar ulterior, începând cu 1980, a fost angajat ca redactor artistic al publicației editate de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor. Printre cele mai importante benzi desenate pe care le-a publicat în paginile „Cutezătorii“ se numără serialele „Burebista“ (1980), pe un scenariu de Vlaicu Bârna, „Mircea, domnul Țării Românești“ (1982), pe un scenariu de Dumitru M. Ion, „Oștenii lui Mihai Viteazul“ (1983), pe un scenariu de Dumitru Almaș, respectiv „Coloana fără sfârșit“ (1987), scenariul fiind scris de Nina Stănculescu.
Născut la 6 septembrie 1954, la Iași, Valentin Tănase este încă din 1997 director al Studioului de Arte Plastice al Armatei și continuă să fie extrem de activ din punct de vedere profesional, demersul său artistic fiind axat îndeosebi pe filonul istoric. A realizat numeroase lucrări de pictură murală și mozaic, precum și impunătoare lucrări de sculptură, însă n-a uitat niciodată prima sa dragoste: banda desenată. „Copil și adolescent fiind, îmi doream și visam ca la vârsta maturității să fiu un desenator de bandă desenată. Citeam revistele epocii, «Cravata roșie», «Luminița», «Arici Pogonici», iar ulterior am descoperit și «Pif», editată de Partidul Comunist Francez, care pătrundea și la noi în țară grație relației dintre Georges Marchais și Nicolae Ceaușescu. Însă se aduceau puține reviste, care se dădeau doar pe sub mână, așa că trebuia să te zbați serios ca să prinzi una. După ce am absolvit Universitatea Națională de Arte București, ca șef de promoție, am bătut la ușa redacției revistei «Cutezătorii», unde publicasem și ca elev de liceu, astfel că începând cu anul 1980 am publicat constant benzi desenate. Și după 1990 am colaborat cu majoritatea publicațiilor pentru copii apărute, însă din păcate acestea au avut o existență efemeră. În paralel am publicat și în străinătate, în special în Franța şi Belgia. Chiar dacă eu am fost acaparat în ultimele decenii de lucrări de pictură sau sculptură, banda desenată a fost și rămâne una dintre pasiunile mele de suflet“, mărturisește Valentin Tănase pentru „Weekend Adevărul“, care lucrează în prezent la un album dedicat lui Ștefan cel Mare.
Beatleșii în „Povestiri istorice“
Mare fan al legendarei trupe The Beatles, Valentin Tănase obișnuia să-i „strecoare“ pe cei patru artiști britanici, John Lennon, Paul McCartney, George Harrison și Ringo Starr, ca personaje atât în planșele de benzi desenate, cât și în ilustrațiile de carte pe care le-a realizat în perioada comunistă. „De câte ori aveam ocazia, îi desenam și pe Beatleși. Am făcut-o și în «Cutezătorii», dar și în ilustrațiile din trilogia «Povestiri istorice», la care am lucrat împreună cu istoricul Dumitru Almaș. Iar partea comică este că, deși existau numeroase filtre ale cenzurii în cazul acestor publicații, nimeni nu s-a prins vreodată. Nici măcar atunci când l-am desenat pe Ringo Starr în chip de muncitor, în spatele lui Nicolae Ceaușescu!“, își amintește, amuzat, artistul.
În paginile revistei „Cutezătorii“, George Harrison, Paul McCartney și Ringo Starr au fost introduși printre actorii acțiunii serialului de bandă desenată science-fiction „Întâlnire în spațiu“, apărut în anul 1980, pe un scenariu de Horia Aramă. „Subiectul era prima debarcare umană pe planeta Marte, estimată atunci a se întâmpla în anul 2010. Realitatea ulterioară a infirmat această anticipație, prea optimistă, dar reperele sugerate în povestea în imagini rămân valabile și astăzi. Am avut, la doar 26 de ani, șansa și onoarea să relansez, alături de Horia Aramă, genul science-fiction în banda desenată românească, aflată atunci într-un con de umbră în ultimul deceniu al comunismului, pentru că era o categorie artistică considerată potențial subversivă. Succesul imediat la publicul tânăr a determinat conducerea redacției să îmi solicite continuarea poveștii cu încă două serii. Între sursele de inspirație ale serialului, destul de precare în acea epocă, s-au aflat imagini din prima serie a filmului «Star Wars» a lui George Lucas, inspirată și ea din benzi desenate, dar și operele grafice ale unor maeștri ai benzii desenate europene: Jean Giraud – «Moebius», Jean Claude Mezieres, Paul Gillon, Raymond Poivet“, a povestit Valentin Tănase.
Lansarea, după 32 de ani, a albumului „Andro și Gera“
Grație strădaniei colecționarului Lucian C. Oancea, care a descoperit într-o tipografie de provincie câteva zeci de exemplare nevândute, Valentin Tănase și-a putut lansa în sfârșit în mod oficial albumul „Andro și Gera“, publicat în anul 1991. „Povestea acestui album a început la finalul anilor ’80, când am primit din partea RECOOP, întreprinderea de reclamă și publicitate aparținând Uniunii Naţionale a Cooperaţiei de Consum, propunerea de a realiza acest album. M-a atras scenariul scris de Stelu Petre, care spunea povestea unui cuplu primordial din Epoca de Piatră, Andro și Gera, care, însoțiți de câinele Fors și maimuțica Senta realizează o călătorie inițiatică prin tărâmuri necunoscute, traversând bariere temporale și climatice, fără a-și pierde încrederea și speranța în viitorul drumului lor către lumină. Pentru că ei publicau totul sub sigla JECO – Jocuri Educative Colective – am creat și niște jocuri pe lângă banda desenată propriu-zisă. Apropo de eroina noastră, îmi amintesc că atunci când am prezentat planșele pentru avizare, unul dintre artiștii care făceau parte din comisie, un bun grafician de altfel, a spus: «E prea decoltată! E o publicație pentru copii, nu putem să facem așa ceva…». Și proiectul nu s-a mai materializat în această formulă, întrucât până să ajungem la «bun de tipar» a picat regimul. La scurt timp după Revoluție a apărut un întreprinzător particular care s-a arătat dispus să finanțeze el publicarea. Am fost de acord, bineînțeles, chiar discutaserăm și despre o posibilă continuare a poveștii. A tipărit o parte din tiraj, iar într-un târziu mi-a trimis și mie câteva teancuri de reviste. După care «omul de afaceri» a dispărut «în ceață». Și fără să mă plătească! Practic, nici până în ziua de astăzi eu nu știu ce s-a întâmplat cu el. Din această cauză n-am făcut nici lansarea albumului atunci, în 1991, dar nici n-am continuat povestea“, şi-a amintit întâmplarea Valentin Tănase, care a dezvăluit și care au fost sursele sale de inspirație, în momentul în care a conceput personajele: „Chiar dacă sunt oameni din zorii umanității, cei doi protagoniști au înfățișări adaptate gusturilor moderne. Andro e un soi de Tarzan, bine clădit, care aduce puțin și cu Rahan, iar Gera, o tânără cu sex-appeal contemporan e inspirată de actrița Raquel Welch, care a jucat în anii ’70 într-un film, «Loana» sau «One Million Years BC», în original“.
Se încarcă comentariile...
