"Bate vantu', latra cainii" in Peru

- corespondenta de la Magda MIHaILESCU

O culme a globalizarii ar putea fi, cred, si aceasta: esti in Spania, la un festival, intri intr-o dimineata in sala unde se proiecteaza filmul "Zilele lui Santiago" al unui debutant din Peru, Josue Mendez, si, la un moment dat, urechea iti este mangaiata de binecunoscuta romanta care incepe cu "De cand ne-a aflat multimea..." si se termina cu "Bate vantu', latra cainii". Abia astepti sa se termine, intr-un fel sau altul, drama fostului soldat pe nume Santiago pentru a afla, din postgeneric, cum a ajuns "Bate vantu'..." al nostru tocmai in Peru. Creditat cu respectiva melodie, vanduta drept... "Sarba" ("sirba") este un oarecare domn Feldman. Istoria se scrie, uneori, si asa. Intamplarea a cazut bine. Tot aveam de gand sa scriu despre istorie, intotdeauna o tema la mare pret aici, la Valladolid. De altfel, una dintre sectiunile traditionale ale festivalului se numeste chiar "Tiempo de Historia". Daca la noi documentarul numai ca nu-si da duhul, in lume se alearga dupa tot ce poate fi marturie a unor trecute vieti si evenimente. Este uluitoare cantitatea de documente scoase la lumina in fiecare an. Staffan Lamm (Suedia) a scotocit arhivele pentru a recupera imagini ale "Tribunalului Russell" de la Stockholm, din 1967, care a investigat crimele Statelor Unite in Vietnam, spaniolul Ramon de Fontecha a stat de vorba cu un fost spion american pentru a afla amanunte despre una dintre bataliile economice ale celui de-al doilea razboi mondial, "Trenul cu wolfram". Istoria care vine de departe sau care se insinueaza in viata contemporana a fost prezenta in cele mai multe dintre lungmetrajele de fictiune ale selectiei oficiale, "Viata este un miracol" dar, in Bosnia anului 1992, eroii lui Kusturica platesc fiecare clipa de bucurie. Cineastul numarul unu al Greciei, Theo Angelopoulos, si-a prezentat in afara competitiei (in ultimul moment a hotarat sa nu mai concureze) prima parte, Eleni, a unui proiect grandios, o trilogie conceputa ca "o elegie a destinului uman". "Cu cat imbatranesc - a marturisit autorul - cu atat ma preocupa tot mai mult soarta oamenilor care sufera, dar nu pot schimba istoria". Aflat si el la Valladolid, Ken Loach, a carui pasiune pentru politica si istorie ramane constanta, a tinut sa explice punctul de pornire al filmului sau "Ae fond kiss" (Doar un sarut), o poveste de dragoste intre o tanara din Glasgow si un pakistanez, in socul trait dupa 11 septembrie, cand a constatat extinderea, in Anglia, a confuziei dintre "musulman" si "terorist". O victima a unei altfel de confuzii este si personajul incantatorului "Timpul probabil" al lui Jerzy Stuhr. Dupa mai multi ani de strategica retragere intr-o manastire, omul este descoperit si redat vietii haotice, dezmatate si informatizate dintr-o Polonie straina, intr-o familie straina. Fiecare pas al sau este o aventura tragicomica. Stuhr, actorul lui Kieslowski, Wajda, Zanussi, a pasit cu dreptul in regie, cu zece ani in urma. Nu a putut veni la festival. "Dakino" ne-a fagaduit insa, ca il va avea oaspete de onoare. Poate atunci, in noiembrie, cel mai aplaudat cineast al sectiunii "Punto de Encuentro" (Punct de intalnire) il va cunoaste pe mai tanarul sau coleg roman Constantin Popescu, al carui scurtmetraj "Apartamentul" i-a cucerit pe spectatorii chemati sa-si dea votul si pentru unul, si pentru altul.