Bascalie pe Acropole

Doi baieti simpatici si isteti, "carcotasi" profesionisti de felul lor, Serban Huidu si Mihai Gainusa, isi cam fac de cap. Glumele lor, uneori cu miez, alteori trase de par si nu prea sarate, se lasa

Doi baieti simpatici si isteti, "carcotasi" profesionisti de felul lor, Serban Huidu si Mihai Gainusa, isi cam fac de cap. Glumele lor, uneori cu miez, alteori trase de par si nu prea sarate, se lasa usor inghitite, la gramada, atunci cand sunt aruncate prin ograda noastra. Scoase insa in lumea mare, netesalate, nevitaminizate, deloc complexate de eventualitatea ciocnirii cu vreo referinta culturala, bancurile din rucsacii drumetilor nostri veseli, plecati "hai-hui prin Europa" ne apar de o insolenta in cel mai bun caz mediocra, daca nu de-a dreptul vulgara. Departe de a admira piosenia practicantilor unui turism cu Larrousse-ul in mana, care isi literaturizeaza extazul de cum se apropie de o piatra celebra, imi este greu totusi sa accept voiosia de "entertainment" televizionistic atunci cand am in fata o imagine ce apartine unei minime memorii culturale. Nu este rau sa urci pe Acropole lasand acasa citatele din Platon si Aristotel, dar cand vrei sa fii un soi de calauza moderna, smecheria de discoteca compromite pana si ideea unui ghid voios. Partenonul vazut ca "o femeie stirba si, pe deasupra, cu aparat dentar", (cum vine asta, nu stiu) aluzie la lucrarile de restaurare a templului, este, ce mai tura-vura, o mica golanie. Cat despre "istoria" portului Pireu, "unde trageau vapoarele cu cartofi din care se face pireul", inca doua-trei "spirite" de acelasi calibru si ne putem astepta la tot ce poate fi mai rau: sa vedem grupul "Vacanta Mare" tropaind si hlizindu-se prin salile de la Versailles.