„Bal Mascat“, cu lumini şi umbre, în premieră la Opera Naţională Bucureşti FOTO

Sâmbătă seară a avut loc la Opera Naţională Bucureşti premiera spectacolului "Bal Mascat", de Giuseppe Verdi, regizat de Grischa Asagaroff şi dirijat de Marcello Mottadelli. Actul al III-lea a fost cel mai bun, cu scena balului, în timp ce scenografia italianului Luigi Perego este construită în jurul unei diagramă-iris, frecvent folosită în spectacolele de operă.

"Un Ballo in maschera" este cea de-a douăzeci şi doua creaţie a lui Giuseppe Verdi, care a avut premiera în1859. Creaţia lui Verdi ţine în continuare capul de afiş al Operelor din întreaga lume. Capodopera verdiană s-a jucat prima dată pe scena Teatrului Apollo din Roma, devenind celebră nu doar pentru calităţile sale componistice deosebite, ci şi datorită libretului controversat, ce are la bază povestea tragică a Regelui Gustav III al Suediei, fapt care a atras de altfel cenzura operei pentru o lungă perioadă.

Transpunerea în libret a adevărului istoric îi are ca eroi pe Riccardo, contele de Warwick, bunul şi fidelul său prieten Renato şi Amelia, soţia celui din urmă, sfâşitată între iubirile celor doi bărbaţi.  În distribuţia de sâmbătă, Riccardo a fost interpretat de tenorul Dario Di Vietri (Italia), Amelia - de  soprana Andrea Dankova (Slovacia), Renato - de baritonul Lucian Petrean (Opera Naţională din Bucureşti).

Au mai impresionat mezzosoprana Liliana Mattei Ciucă (Opera Naţională din Iaşi), în rolul vrăjitoarei Ulrica, şi Oscar, interpretat de  soprana Ramona Păun (Opera Naţională Bucureşti).

Opera readuce în prim plan o poveste medievală plină de pasiune şi intrigi, în care onoarea şi prietenia sunt lucruri sfinte, triunghiurile amoroase sunt cele mai dureroase tabuuri, iar trădarea, cu sau fără mască, se plăteşte scump.

Montarea capodoperei verdiene păstrează la Opera Naţională Bucureşti (ONB) nota clasică a acesteia, în construcţia personajelor, a decorurilor şi a mişcării scenice.

Personajele principale comunică mai puţin între ele, privirea le este îndreptată mai mult spre dirijor, iar scenele de dragoste între protagonişti sunt oarecum reci.

Regia este semnată de Grischa Asagaroff (Germania), scenografia îi aparţine lui Luigi Perego (Italia), iar design-ul luminilor a fost realizat de Gigi Saccomandi (Italia). Coregrafia poartă semnătura lui Renato Zanella, coordonatorul artistic al baletului Operei Naţionale Bucureşti. La pupitrul dirijoral s-a aflat Marcello Mottadelli, coordonatorul artistic muzical al ONB. Corul Operei Naţionale Bucureşti, care a produs o puternică impresie în anumite momente, a fost condus de dirijorul Daniel Jinga, după dispariţia maestrului Stelian Olariu.

Pentru acest spectacol, regizorul Grischa Asagaroff  a avut cu o concepţie încărcată de simboluri. Iese în evidenţă irisul cu simboluri zodiacale din scenografia semnată de Luigi Perego, sub care vrăjitoarea Ulrica îşi face ritualurile demonice. O diagramă circulară, de un albastru incandescent, simbolizează universul, concentrându-se cu toată forţa asupra unui centru, din care transpare un craniu. Această diagramă este folosită şi ca un ceas imens, în primele două acte, cu acele întoarse invers şi oprite fatidic la ora 15.00.

Ultimul act al balului, cel mai reuşit, de altfel, cu costumele strălucitoare şi contrapunctul coregrafic, cu orchestra pe scenă şi cu dansuri delicate, realizat de  Renato Zanella, salvează spectacolului. Primele două acte sunt mai austere din punct de vedere scenografic şi coregrafic, iar interpreţii nu reuşesc să fie şi actori în sensul jocului dramatic, teatral, prin gestică. Compensează muzica şi vocile, cu accentele dramatice, corect puse de solişti şi de Orchestra Operei Naţionale Bucureşti, condusă de Marcello Mottadelli.

Spectacolul "Bal Mascat" pe care îl montăm acum la Bucureşti este la congruenţa modernului cu tradiţionalul. Ne folosim de foarte multă simbolistică pe scenă, însă povestea este în esenţă aceeaşi. Am ales împreună cu Luigi Perego, scenograful şi colaboratorul meu de aproape 20 de ani, să mutăm acţiunea în anii ’30, fapt reflectat mai degrabă în costume, dar ca localizare, ea poate fi practic oriunde în lume – câteva scurte referinţe din text o plasează în America, dar scenografia este valabilă pentru orice loc, pentru că povestea este universală, transcede timpurile şi locurile, declara regizorul Grischa Asagaroff înainte de premieră.

Grischa Asagaroff s-a născut în Siegen, Germania. A studiat la universitatea din München, iar cariera lui a demarat în 1966 ca regizor şi asistent de regie sub umbrela lui Rudolf Hartmann şi Günther Rennert la Bayerische Stastsoper München. Din 1971 până în 1979 a fost asistent de regie la Deutsche Oper am Rhein din Düsseldorf.

Marile opere din Europa şi Statele Unite i-au cerut lui Grischa Asagaroff să repună în scenă şi faimoasele producţii ale lui Ponnelle, pe lângă propriile lucrări. În 1979 a venit la Zurich în calitate de regizor şi profesor al International Opera Studio. Din toamna anului 2016 Grischa Asagaroff lucrează ca regizor de scenă liber profesionist.

Distribuţia premierei din 8 aprilie: Riccardo- Dario Di Vietri, Amelia - Andrea Dankova, Renato - Lucian Petrean, Ulrica - Liliana Mattei Ciucă, Oscar - Ramona Păun, Tom - Filip Panait, Samuel - Iustinian Zetea, Silvano - Radu Ion, Primul judecător - Ciprian Pahonea, Servitorul Ameliei - Constantin Negru.

Distribuţie premierei din  9 aprilie:  Riccardo - Valter Borin, Amelia -Bianca Mărgean, Renato - Cătălin Ţoropoc, Ulrica - Sorana Negrea, Oscar - Veronica Anuşca, Tom - Filip Panait, Samuel - Iustinian Zetea, Silvano - Radu Ion, Primul judecător - Cristian Pahonea, Servitorul Ameliei - Constantin Negru. 

Următoarele reprezentaţii: Joi, 20 aprilie şi duminică, 7 mai

I