Artiştii suspină după cravata de pionier

Câţi dintre noi nu devenim visători când ne amintim de cravata roşie cu tricolor sau de şnururile de comandant de detaşament, de grupă sau de unitate? Cine nu ar vrea să mai regăsească

Câţi dintre noi nu devenim visători când ne amintim de cravata roşie cu tricolor sau de şnururile de comandant de detaşament, de grupă sau de unitate? Cine nu ar vrea să mai regăsească gustul "de atunci" al "Eugeniei", al îngheţatei "Polar" sau al sucului "Ci-co"? Pe acest tip de nostalgii se bazează şi artiştii care readuc în discuţie obiectele şi obiceiurile cotidiene pe care le-am avut cu toţii în timpul comunismului.

În Rusia există un post de televiziune numit "Nostalgia", care transmite 24 din 24 de ore programe de ştiri sau de divertisment din anii '70-'80, şi are o audienţă destul de bună. În Germania s-a creat o întreagă modă a valorizării trecutului comunist şi a obiectelor legate de el - şi acesteia i s-a dat şi un nume: "Ostalgia" (de la "Ost" = "Est"). Cel mai cunoscut produs al Ostalgiei e filmul "Good bye, Lenin!".

La Paris există în luna decembrie expoziţii de artă propagandistică sovietică sau proiecţii de filme din vremea lui Stalin.

Vasile Ernu, autorul cărţii "Născut în URSS", ne spune că nu e nostalgic după vremea sovietelor, dar că încearcă să-şi construiască un fel de arhivă subiectivă, o arhivă a memoriei faţă de o lume care a dispărut şi de care se leagă copilăria şi adolescenţa lui.

Prin urmare, oamenii nu oftează după o anumită orânduire, ci după propria lor copilărie sau tinereţe - pe care, întâmplător sau nu, le-au trăit în comunism. Obiectele din acele vremuri joacă rolul unor "madeleine proustiene" şi declanşează automat amintiri.

Vasile Ernu observă că aceste obiecte din timpul comunismului exercită o aşa de mare fascinaţie şi pentru că nu se găseau în magazine, că erau dorite, iar când se găseau erau unice - nu exista o diversitate de mărci. De aceea, scriitorul născut în URSS este de părere că produsele de consum din vremea comunismului au devenit adevăraţi eroi pentru cei care au prins acele vremuri, că obiectele au căpătat pur şi simplu viaţă. Iată că toate aceste lucruri continuă să trăiască şi astăzi.

INTERVIU CU VASILE ERNU