Arhiva Naţională de Filme sărbătoreşte 60 de ani

Marţi, 4 iulie, de la ora 19.00, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti găzduieşte Gala „Arhiva Naţională de Filme, 60 de ani”. Evenimentul este prezentat de către actriţa Aida Economu şi este urmat de proiecţia, într-o nouă copie digitală, a unei capodopere a cinematografului românesc, „La moara cu noroc“ de Victor Iliu.

Filmul „La moara cu noroc“ de Victor Iliu a fost în anul în care a luat naştere Arhiva Naţională de Filme a României. Intrarea la eveniment este liberă, în limita locurilor disponibile.

Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română (ANF) a fost înfiinţată, ca Arhiva Naţională de Filme Cinematografice (ANFC), organism în subordinea Ministerului Învăţământului şi Culturii, pe 4 iulie 1957. Prin urmare, data de 4 iulie poate fi decretată  Ziua Arhivei Naţionale de Filme a României.

La Gala „Arhiva Naţională de Filme, 60 de ani” participă angajaţi ANF mai vechi sau mai noi, precum şi prieteni care au fost aproape de această instituţie timp de mulţi ani sau chiar decenii. În cadrul Galei vor fi acordate Diplome de excelenţă criticilor care, prin îndelungata activitate în cadrul Arhivei Naţionale de Filme – Cinemateca Română, au contribuit la promovarea culturii cinematografice în România, precum şi Diplome de onoare celor mai vechi angajaţi ai ANF.  

Actriţa de teatru şi film Aida Economu este cunoscută din producţii cinematografice recente precum "Minte-mă frumos în Centrul Vechi" sau "Chosen", din spectacole de la Teatrul Mic şi Teatrul Metropolis din Bucureşti sau Teatrul „Jean Bart” din Tulcea, precum şi ca prezentatoare a evenimentului cinematografic anual „Divan Film Festival”.

La moara cu noroc 

România, 1957, 110 min., alb-negru, subtitluri în engleză

Dramă, adaptare a nuvelei „Moara cu noroc” de Ioan Slavici

Regia: Victor Iliu

Cu: Constantin Codrescu, Geo Barton, Colea Răutu, Ioana Bulcă, Marietta Rareş, Sandu Sticlaru

„Filmul lui Iliu rămâne un punct de reper în istoria cinematografului nostru, nu atât pentru progresul profesional pe care îl aduce în ceea ce priveşte scenariul, calitatea imaginii, a benzii sonore, a nivelului interpretării actoriceşti, progres simţitor de altfel înregistrat în unanimitate de critica timpului, cât pentru o conştiinţă sporită a specificităţii cinematografice.” (George Littera, 1975)