Andi Vasluianu, omul din spatele actorului

Filosofia de viaţă a lui Andi Vasluianu (40 de ani) are la bază ideea implicării în permanenţă, indiferent ce faci: „Să fii prezent, să fii acolo, să fii atent la tine însuţi şi la ce se întâmplă în jurul tău.“ Astfel se comportă şi pe scenă, şi pe platourile de filmare, şi atunci când e cu familia. Prezent, implicat şi deschis a fost şi în emisiunea Adevărul Live, unde l-am avut invitat astăzi.

Am discutat cu Andi Vasluianu despre pasiunea lui pentru fotbal şi despre cum, dacă nu s-ar fi făcut actor, i-ar fi plăcut să fie antrenor. „Îmi place enorm fotbalul. Mi se pare că seamănă foarte mult cu teatrul: e o echipă, depinzi unul de celălalt şi trebuie să fii prezent, orice decizie iei poate să strice meciul sau să-l facă spectaculos. La fel şi în actorie.“, e de părere Andi Vasluianu.

Împletitul japonezelor
Apreciază meseria de actor cu atât mai mult cu cât a trecut prin multe până să ajungă să o facă. Puţini ştiu că, înainte să fie actor, Andi Vasluianu a lucrat într-o brutărie sau a fost tâmplar. A trebuit să se angajeze din timpul liceului, pentru că ultimii ani i-a făcut la seral, a continuat să lucreze şi la începutul facultăţii, ca să aibă bani să şi-o plătească: „Am lucrat la o brutărie, plecam pe la 4 şi ceva de acasă. Am stat vreo şase luni acolo, apoi m-am angajat la un butic de bloc. Munceam noaptea, dimineaţa dormeam şi după-amiază mă duceam la şcoală. Am lucrat şi ca tâmplar vreo doi ani.“ În brutărie a luat-o de la munca de jos şi a cărat saci de făină, pentru ca după un timp să fie promovat, că era harnic, şi să ajungă să împletească japoneze.

Un familist convins
Acum, pe lângă satisfacţiile pe care i le dă munca de actor, trăieşte fericirea de a fi tatăl unei fetiţe de nouă luni: „Din momentul în care am decis că facem un copil, a apărut un soi de bucurie pe care n-am mai trăit-o. M-am bucurat de fiecare moment – şi când a fost soţia însărcinată, şi dup-aia.“ Dar, după cum mărturiseşte Andi Vasluianu, momentul de cotitură a fost cel al naşterii. „Am asistat la naştere, am şi ajutat – am apăsat, cu moaşa, pe burtă... Prima dată mi-au zis «Îţi dăm un scaun, să nu ţi se facă rău», că au tot păţit de-ăstea. Apoi, când au văzut cum m-am descurcat, mi-au zis că mă angajează la ei...”, a povestit amuzat Andi Vasluianu „Experienţa asta ne-a apropiat mai tare. Am devenit mult mai responsabil cu tot ce înseamnă ele două. Atunci s-a creat globul de cristal în care nu are voie să intre nimeni. Cred că, de fapt, atunci s-a creat familia.“