Video Locuri stranii dezvăluite de o nouă șosea montană. Peștera de gheață, ca „într-o călătorie spre centrul pământului”
0Un drum greu accesibil de la capătul Văii Jiului este modernizat, iar noua șosea va scoate din izolare câteva locuri stranii din sălbatic de la poalele munților Retezat și Vâlcan. Peșterea de Gheață, un loc prea puțin cunoscut, aflat pe noul traseu, este cu totul ieșită din comun.
Drumul de pământ și piatră, greu accesibil, care străbate Valea de Pești din Hunedoara, urcând de la poalele barajului Valea de Pești spre Cheile Sohodolului din Gorj se află în șantier din luna aprilie și va fi modernizat.
Noua șosea, de peste cinci kilometri urcă pe malul drept al lacului de acumulare și, chiar dacă se termină la limita județelor Hunedoara și Gorj, în mijlocul unei păduri, va scoate din izolare una dintre cele mai spectaculoase zone de munte din Hunedoara.
Noua șosea duce în sălbăticie
În prezent, vechiul drum forestier a fost lărgit după excavarea versanților, au fost montate o parte din elementele de susținere a căii de rulare și se lucrează la rețeaua de scurgere a apelor pluviale și la zidurile protecție.
Pe viitoarea șosea pot circula în prezent și autoturismele, însă pe durata lucrărilor, până la sfârșitul lunii septembrie 2024, accesul mașinilor este interzis zilnic, între orele 7 și 17:30.
Investiția derulată de Consiliul Județean Hunedoara se ridică la 48 de milioane de lei, fonduri atrase prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny”, și vizează modernizarea a peste cinci kilometri de drum, începând de la barajul Valea de Peşti din Hunedoara, spre Cheile Sohodolului din județul Gorj.
„Sperăm ca acest drum să fie finalizat în cursul anului viitor”, spune Costel Avram, administratorul public al județului Huendoara.
Drumul Judeţean porneşte 672 C (video) are o lungime totală de 37 de kilometri, dintre care 31 de kilometri sunt în judeţul Gorj, unde cea mai mare parte a sectorului a fost asfaltată.
Drumul porneşte din satul Răchinţi (comuna Runcu, Gorj) şi traversează munţii spre Uricani, unde se intersectează cu DN 66A.
În Gorj, drumul este asfaltat începând în comuna Runcu, și de la marginea ei până în Cheile Sohodolului, iar recent un sector de peste cinci kilometri al drumului a intrat în șantier, urmând să fie modernizat.
Din Cheile Sohodolului spre Valea de Pești din Hunedoara, traseul continuă pe un drum de pământ și piatră, ce urcă lin, traversând o pădure densă de foioase și rășnioase. Drumul forestier care traversează rezervația Cheile Sohodolului ajunge la aproape 1.000 de metri altitudine, înainte de a coborî în județul Hunedoara, la barajul Valea de Pești.
Odată cu modernizarea celor două sectoare ale drumului județean, de la capetele din Hunedoara și Gorj ale acestuia, vor mai rămâne aproape 20 de kilometri de drum forestier, în județul Gorj, pe care turiștii le vor avea de parcurs, dacă vor să exploreze ținutul.
Chiar dacă, ajunși la capătul noii șosele turistice de pe Valea de Pești, călătorii nu își vor mai continua excursia pe drumul forestier spre Cheile Sohodolului din județul Gorj, traseul este ofertant în atracții turistice și în Hunedoara.
Lacul Valea de Pești din Hunedoara
Unul dintre reperele zonei este lacul Valea de Pești din Hunedoara (video), al cărui baraj, înalt de 50 de metri și lung de circa 240 de metri, a fost construit în urmă cu cinci decenii.
Construcția barajului Valea de Pești a început în 1967, iar amenajarea hidrotehnică aflată la circa 10 kilometri de Uricani – cel mai izolat oraș din Hunedoara - a fost proiectată pentru a asigura aprovizionarea cu apă a orașelor și minelor din Valea Jiului.
Pentru construcția barajului au fost folosite anrocamente (piatră și stânci) aduse de la o carieră de munte aflată în apropiere. La construcția „colosului” din Retezat au fost folosiți peste nouă milioane de metri cubi de rocă scoasă din munte, argilă folosită la etanșare și bolovani de râu – materialele ecologice menite să înlocuiască pe cât posibil utilizarea betonului.
„Milionanele de tone de rocă ale barajului sunt tocmai muntele Păroasa, retezat de încărcăturile de 25.000 kilograme de amestec exploziv declanşate la fiecare puşcătură de mineri, cu concursul compresoriştilor şi forezorilor”, relata inginerul Gheorghe Ciobanu, în iulie 1972.
Lucrările la construcția barajului și la acumularea Valea de Pești, cu o întindere de circa 25 de hectare, au fost finalizate în 1973, iar de atunci ele au rămas cea mai mare amenajare hidrotehnică din Valea Jiului, Hunedoara.
Satul de momârlani, devastat de regimul Ceaușescu, pentru cărbune
La poalele barajului care zăgăzuiește apele pârâului Valea de Pești se întinde, străbătut de Jiul de Vest satul Câmpul lui Neag din Hunedoara (video), un vechi sat al momârlanilor (băștinașii Văii Jiului care se ocupau cu creșterea animalelor).
Satul aflat la capătul vestic al Văii Jiului, aproape de izvoarele Jiului de vest, a fost întemeiat în Evul Mediu de munteni (locuitori ai regiunii Olteniei) care au trecut Munții Carpați în ținuturile Hunedoarei, găsindu-și aici, în locul ascuns între Munții Retezat, Pleșa (munții Vâlcan) și Godeanu refugiul din calea turcilor care au năvălit în ținuturile de la sud de Carpați.
Până la începutul anilor ‘60, satul aflat la zece kilometri de orașul Uricani, și-a păstrat înfățișarea patriarhală fiind ocolit de industrializare.
Călătorii descopereau aici o comunitate arhaică de păstori și oameni ai muntelui, care trăia aproape netulburată de forfota în care se extindeau orașele cărbunelui din Valea Jiului.
Timp de cinci ani, în perioada 1962 – 1967, liniștea satului Câmpul lui Neag din Hunedoara a fost tulburată de miile de muncitori care au lucrat construcţia barajului Valea de Peşti. După finalizarea lucrărilor, satul Câmpul lui Neag avea să își recapete din nou liniștea, pentru mai mult de un deceniu.
Din vara anului 1980, soarta așezării de momârlani avea să se schimbe pentru totdeauna, odată cu descoperirea unor zăcăminte de cărbune pe terenurile localnicilor. Primele tone de huilă au fost scoase de la marginea satului de momârlani.
Apoi, odată cu extinderea exploatării, aceasta s-a apropiat tot mai mult de gospodăriile arhaice ale localnicilor.
În toamna anului 1987, autoritățile comuniste i-au anunțat pe oameni că vor trebui să își părăsească definitiv vechile gospodării din centrul așezării, pentru că sub sat se află un important zăcământ de cărbune care va fi exploatat în carieră deschisă.
„Prin noiembrie – decembrie 1987, ningea, ploua, ne-am trezit cu armata în sat. Au trimis soldații să ne anunțe să ne luăm ce avem mai de valoare în casă, țigle, materiale, mobilă și să plecăm. Cei care nu au avut posibilitatea să își ia lucrurile au trebuit să le lase în calea buldozerelor. În câteva zile nu a mai fost nicio casă”, relata Emil Manolescu, a cărei veche casă a fost demolată în 1987.
Biserica veche din satul Câmpul lui Neag a fost, de asemenea, demolată, împreună cu cimitirul din jurul ei.
Unii localnicii au vrut să rămână până în ultima clipă în casele lor, chiar și atunci când cupele excavatoarelor le-au zdruncinat pereții. Alții au avut noroc, fiind mai departe de perimetrul viitoarei cariere.
Exploatarea minieră a fost închisă în anii 2000, iar în prezent, locul vechii cariere miniere de la Câmpul lui Neag, înconjurat de munții care au păstrat gospodăriile momârlanilor, este ocupat de un lac întins, adânc de peste 50 de metri - devenit o atracție pentru amatorii de pescuit.
Peștera cu gheață din Valea de pești
Noua șosea de pe Valea de Pești deschide calea amatorilor de drumeții spre Peștera de Gheață (video), adâncă de aproape 200 de metri, însă greu accesibilă după coborârea de circa 20 de metri de la gura ei, spre galerii.
În apropiere de capătul viitoarei șosele și de limita județelor Hunedoara și Gorj un drum forestier coboară în dreapta, spre Peștera de Gheață, aflată la circa un kilometru de mers de la Dj 672 C. Intrarea se află deasupra drumului, circa zece metri, iar călătorii coboară apoi alți zece metri în pământ.
Speologul Ioan Iusan, președintele Clubului de Speologie Hidrocarst Valea Jiului spune că în adâncurile peșterii încă se găsesc formațiuni de gheață ramase din cele mai vechi timpuri, însă accesul este dificil și nu este recomandat celor neexperimentați. În Valea Jiului, sunt peste 600 de peșteri, iar unele dintre ele pot fi explorate, cu îndrumarea speologilor, adaugă acesta.
Speologul Gigi-Paul Dragomir a explorat Peștera cu Gheață și a oferit câteva detalii despre ea.
„Peștera este dezvoltată în calcarele cristaline ale seriei de Tulișa aparținând Domeniului Danubian, calcare care se mai întâlnesc în cuprinsul Munților Vâlcan atat în muntele Oslea cât și la Cartianu. Datorită inversiunii termice peștera este deosebit de friguroasă, probabil având 2-3 grade Celsius în interior. Pe o galerie laterală, din zona intrării, imediat dupa povarniș, spre stânga cum se coboară am găsit formațiuni unice în Romania, constituite din diaclazele de calcit din masa calcarelor cristaline, care fiind mai puțin solubile au ramas în relief, dând un aspect straniu galeriei, amintind de galeriile fantastice dintr-o Călătorie spre Centrul Pământului (n.r. romanul SF scris de Jules Verne)”, arăta speologul Gigi-Paul Dragomir, pe pagina sa de Facebook.
Se încarcă comentariile...
