Licuricii au dat startul evenimentelor de pe drumul unui geoparc aspirant UNESCO FOTO VIDEO
0Oltenia de sub Munte este un Geoparc aspirant UNESCO. După un traseu cu multe piedici, regiunea a dat startul primului eveniment de pe drumul spre aderarea la Rețeaua Europeană a Geoparcurilor UNESCO.
Primul pas l-a reprezentant festivalul dedicat licuricilor. „A fost un eveniment pilot (VEZI GALERIA FOTO și VIDEO) deschizător de drumuri, dar și o oportunitate de a aduna în același loc comunitatea”, a explicat Florin Stoican, președintele Asociației Kogayon, promotoarea acțiunii, dar și a proiectului de transformare a regiunii.
Reprezentantul Kogayon ne-a fost ghid în a înțelege drumul parcurs până acum de Oltenia de sub Munte, provocările și planurile pe care le are zona de a obține statutul mult-râvnit pentru a deveni al treilea geoparc UNESCO din țară, după Țara Hațegului și Ținutul Buzăului.
Teritoriu relativ restrâns, dar extrem de concentrat în atracții turistice
Oltenia de sub Munte se întinde, deocamdată, pe teritoriul a șase localități din Vâlcea, de la poalele sudice ale Carpaților Meridionali: Vaideeni, Horezu, Costești, Bărbătești, Stoenești și Băile Olănești.
Este un teritoriu destul de restrâns, dar extrem de generos în biodiversitate, moștenire culturală și implicit în atracții turistice.
Cum ideea a pornit de la Parcul Național Buila – Vânturarița, pe lângă acesta regăsim în regiune un Sit Natura 2000 și 17 rezervații naturale, printre care cele dedicate Muzeului Trovanților din Costești Vâlcea, renumitele „pietre vii” a căror faimă a ajuns și peste hotare, Mlaștina Mosoroasa și Radița - Mânzu.
Este cel mai mic parc natural din țară, înființat în anul 2004, grație tot Asociației Kogayon, care se regăsește pe teritoriul localităților Costești, Bărbătești și Băile Olănești, având o suprafață de aproximativ 4.500 de hectare. Aici întâlnim păduri seculare, peisaj carstic, peșteri, chei, precum Cheile Cernei, Cheile Bistriței, creasta Munților Căpățânii, văile râurilor Cerna, Marița, Izvorul Rece, Luncavăț, Urșani, Râmești, Bistricioara, Bistrița, Costești, Otăsău, Cheia, Olănești.
Zona se mai laudă și cu o multitudine de monumente istorice, incluse chiar și în patrimoniul UNESCO, precum Mănăstirea Horezu, ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu și o capodoperă a stilului arhitectural care a preluat numele voievodului.
Tot în Oltenia de sub Munte se află bisericile de lemn din Marița - cel mai vechi lăcaș de cult de acest gen de la sud de Carpați, Grămești și Grușetu, schiturile Iezer, Pahomie, Pătrunsa, Bradu, Jgheaburi, mănăstirile Govora, Dintr-un Lemn, Bistrița și Arnota, dar și culele de la Măldărești, ori bisericile rupestre din Peștera Sfântului Grigorie Decapolitul cunoscută drept „Peștera Liliecilor”. Chiar și inegalabila ceramică de Hurez se află tot pe lista patrimoniului mondial UNESCO, dar tot aici regăsim unicul atelier de borangic - mătase naturală - din țară, în care se țes de la zero ii sută la sută românești.
În ultimii ani, Oltenia de sub Munte a devenit atractivă inclusiv pentru turiștii activi, dornici să exploreze, cărora li s-a pus la dispoziție programe promoționale derivate din brandul principal și etichetate corespunzător: Oltenia Nature, Oltenia Biking, Oltenia Trekking, Oltenia Climbing și Oltenia Culture.
Piedicile și provocările pe drumul spre UNESCO
Traseul spre UNESCO s-a dovedit a fi unul extrem de provocator: de la pandemie la încăpățânarea autorităților locale și județene de a înțelege propriul câștig dintr-un proiect de o asemenea anvergură.
Pentru ca zona să devină Geoparc UNESCO, s-a dorit ca depunerea documentelor pentru evaluare să se facă inițial în 2020. Apoi, la finele anului trecut a mai existat o tentativă, dar a fost nevoie de o nouă amânare, cauzată de această dată de Consiliul Județean Vâlcea și autoritățile publice locale care au refuzat asocierea în ultimul moment, din motive pe alocuri puerile.
Până acum, a fost trimisă la UNESCO prima scrisoare de intenție, prin intermediul Comisiei Naționale Române pentru UNESCO și Forumul Geoparcurilor Naționale, iar în toamnă, în noiembrie, va fi reluată procedura pentru trimiterea documentelor.
Inițiatorii își bazează demersul și pe relațiile construite cu cei peste 120 de parteneri locali, naționali și internaționali, pe proiectele și activitățile pe care le-au derulat sau le au în derulare, fără să uite însă și de punctele slabe, precum lipsa punților între comunități, antreprenori, autorități, politicieni, societate civilă și mediul academic, punți pe care Florin Stoican susține că le poate crea și dezvolta geoparcul.
În urma unui sondaj derulat în acest an, reprezentanții Kogayon au identificat ca principale probleme: lipsa de colaborare, asociere și organizare, precum și slaba implicare a oamenilor.
Dar primul proiect derulat în această vară le-a demonstrat că atunci când au o oportunitate, oamenii sunt mult mai ușor de urnit și cooperează cu încredere și speranță. Fapt ce l-a făcut pe Florin Stoican să concluzioneze că, de fapt: „Drumul către UNESCO este mai important decât statutul în sine”.
Farul călăuzitor
O concluzie a reieșit după proiectul pilot,- Festivalul licuricilor - derulat în Oltenia de sub Munte. Aici, timp de trei zile, pline cu activități recreativ - educative, derulate la poalele Munților Buila – Vânturarița, participanții care s-au înscris la eveniment s-au bucurat de natură și au redescoperit bucuria de a trăi simplu.
Au învățat olăritul specific ceramicii de Hurez, alături de meșterii locali Mihai Bîscu și Ion Paloși, și au degustat, dar au și gătit, mâncare oltenească alături de bucătari locali.
S-au bucurat de produse de la stână, ciorbă de praz, pâine la țest, mâncare de prune, colivă ca desert, dar și de țuica de prune, altădată celebră, ori de mierea locală, produse care au fost lansate cu acest prilej.
Și au mers în drumeție, ghidați de oamenii locului, pentru a admira spectacolul fantastic al licuricilor explicat de specialistul entomolog Silviu Țicu, care, la fel ca președintele Kogayon, provine din regiune. Este un fost ranger junior al programului Parcului Național Buila - Vânturarița de educație pentru mediu. Și au admirat, de asemenea, prin telescop, și stele stinse cu sute de ani în urmă, sub îndrumarea astronomului Adrian Șonka, au ascultat poveștile speologului Cristian Lascu despre bogățiile zonei, dar și pe cele ale localnicilor, au aflat noutăți despre ciupercile sălbatice, plantele aromatice și cele medicinale.
Și au petrecut pe muzica lăutarilor din zonă, dar și pe acordurile chitarei și folk-ului lui Marius Matache.
Se încarcă comentariile...
