Jurnal pe bicicletă – Turul Dunării. De asta iubim România. Obiective (re)descoperite de voluntarii Cycling Romania (VII)
0Voluntarii Turului Dunării pe bicicletă continuă şi în această săptămână să ne împărtăşească experienţele lor, cu ocazia explorării şi investigării cursului Dunării, în cadrul Campaniei “Adevarul” – “125 de locuri pentru care iubim România”. Astăzi ne întoarcem în partea de est, mai precis în Câmpia Bărăganului, locul de unde a pornit aventura eroilor nostri pe bicicletă.
Pe o vreme însorită, plecăm dis-de-dimineaţă din Mănăstirea cu direcţia Comana. Cei care au îndurat soarele în Câmpia Bărăganului recunosc şoselele lungi şi pustii, mărginite de rânduri de plopi.
Deşi nu se vede nimic la orizont, asfaltul este excelent şi entuziasmul nostru intact, aşa că nu dezarmăm şi pornim încrezători la drum. După ceva kilometri si mulţi litri de transpiraţie, un lan de floarea-soarelui e o schimbare cromatică bine-venită.
Cine-ar fi crezut că poţi medita la cele sfinte în mijlocul unui lan de grâu? Nouă ni s-a parut o chestie foarte... naturală. Am profitat, în sensul că ne-am recules şi am mâncat şi-o mână de corcoduşe. Dublu-avantaj pentru noi. Ne suim din nou pe biciclete; soarele e şi mai arzător, iar câmpia pare nesfârşită.
E Ziua Tricolorului, aşa că am gândit împreună cu prietenii bulgari din echipa noastră o mică punere în scenă, “semn al păcii şi prieteniei între popoarele vecine.”
Ajunşi în satul Gurbăneşti, suntem plăcut surprinşi de mici delicii arhitecturale, autentic rurale, nu de muzeu. Folosim acest răgaz şi pentru a interacţiona cu oamenii; participăm inclusiv la un “antrenament oficial” cu echipa de tinere speranţe a satului. Micii fotbalişti sunt foarte generoşi şi ne îngăduie să campăm direct pe terenul de fotbal.
Ne-am făcut timp sa trecem pe la stupina lui Florică Dragoicea, din satul Vlad Ţepes. Pădurea de aici atrage mulţi apicultori, veniţi "în pastoral" în fiecare vară, din toată ţara. Pentru că ne-a primit ca pe nişte vechi prieteni şi ne-a lăsat sa ne dedulcim cu bunătaţile din stupi, i-am acordat domnului Dragoicea o diplomă specială – „Susţinător al Turului Dunării şi promotor al cicloturismului”.
Ne face o deosebită plăcere să vizităm oameni gospodari prin locurile pe unde trecem, aşa că am rămas în domeniul zootehnic şi am mers să vedem caprele păstorite de Petru Porojan, din satul Daiţa, Plopşoru. Vara nimic nu se compară cu o bucată de brânză proaspătă şi câteva roşii parfurmate.
Ajungem la punctual terminus al acestei zile, Casa Comana, un loc foarte pitoresc şi prietenos cu cicloturiştii unde avem parte de o vreme superbă şi de un somn pe cinste.
Turul Dunării a fost organizat de Cycling Romania şi Asociaţia ROI, cu susţinerea Programului European Tineret în Acţiune, în perioada 24 iunie – 9 iulie 2013.
În cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România” vă invităm să ne plimbăm de-a lungul Dunării aşa cum au făcut-o cei 32 de voluntari, prin reportaje săptămânale scrise chiar de ei.
Dacă ai fost în locuri inedite de pe malurile Dunării şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem pe alte meleaguri pitoreşti ale României, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
FOTO Jurnal de vacanţă, de pe bicicletă. Povestea primului traseu de cicloturism al Dunării
Se încarcă comentariile...
