Jurnal pe bicicletă – Turul Dunării De asta iubim România: minunăţii (re)descoperite de voluntarii Cycling Romania (V)
0Voluntarii Turului Dunării pe bicicletă continuă şi în această săptămână să ne împărtăşească experienţele lor, cu ocazia explorării şi investigării cursului Dunării, în cadrul Campaniei “Adevarul” – “125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”. Alexandru Boia reia firul poveştii de săptămâna trecută din vestul ţării; Începem în zona Moldova Nouă, de unde urmăm drumul spre Cărbunari.
Urcarea este plăcută, iar suprafaţa drumului foarte bună. La răscruce, o luăm pe drumul din dreapta, către Moldoviţa unde am făcut o pauză un pic mai lungă discutând cu localnicii şi vizitând biserica din localitate.
De mare efect a fost ceaţa care începuse să se lase la acea altitudine, creând atmosferă cu totul deosebită.
Din Moldoviţa am coborât spre Padina Matei, iar de acolo mai departe spre Moldova Nouă, pe drumul care vine dinspre Gârnic. Înainte de a ajunge la vechea exploatare minieră, la aprox 3 kilometri de oraş, am făcut stânga în încercarea de a găsi peşterea Haiducilor. După două ore încheiate tot nu am reuşit să o găsim şi ne-am dat bătuţi, fiind deja în criză de timp.
Am găsit, totuşi, două trasee de mountain bike, netrecute pe hartă - reprezentând rute alternative către Padina Matei, respectiv comuna Sf. Elena.
Am ajuns înapoi la Dunăre tocmai la timp pentru a prinde un apus cum numai pe Dunăre vezi şi, după o scurtă şedinţă foto, ne-am continuat drumul spre cabana Cozla, unde am înnoptat prin amabilitatea Ocolului Silvic CS.
În ziua următoare am decis explorarea unei bucle la Nord de zona Berzasca - Cozla, către satul de pemi cehi Bigăr. Prima parte a drumului, cel de pe valea Berzasca, este foarte bună, fără dificultăţi majore şi, deşi nu foarte spectaculoasă, foarte plăcută ochiului. Pe parcurs pot fi întâlnite rămăşiţele fostei căi ferate forestiere cu ecartament îngust: picioare de pod, tablieri sau urme de consolidări.
Drumul se termină în poiana Debeliug, sau, mai bine zis, se întâlneşte cu drumul care leagă Bigăr de Ravensca. Satul Ravensca se află în “salba” satelor cehesti de pe Valea Almăjului, din care mai fac parte: Gîrnic, Sfânta Elena, Eibenthal, Bigăr şi Şumiţa.
Am ales traseul ocolit al drumului forestier, deşi există şi un drum asfaltat până acolo. Istoria cehilor în zonă începe în 1827, când Imperiul Austro-Ungar decide să relocheze câteva zeci de familii din Boemia în vederea populării graniţelor imperiale. Locuitorii sunt cehi (chiar şi maşinile au numere de Cehia), însă peisajul e clasic românesc: dealuri molcome pe care pasc vite, păduri şi multe fâneţe - excelent traseu pentru o plimbare relaxată cu bicicleta.
Am revenit pe Clisură după o coborâre încântătoare pe valea Sirina, pe un drum excelent şi bucurându-ne de peisaje variate, de la tunele de verdeaţă, la formaţiuni de tip chei unde valea se îngusta foarte mult.
Dunărea ne-a primit cu acelaşi apus generos ca în ziua precedentă iar noi am grăbit ritmul pentru a ajunge la cabanele Valea Ponicovei, unde am fost găzduiţi cu amabilitate de către domnul Marin Cărămizaru, un susţinător înfocat al turismului în zonă.
Acest material a fost scris de către Alex Boia, unul dintre cei 32 de voluntari care au participat la Turul de investigare a Dunării pe bicicletă. Alex a coordonat echipele de voluntari care au parcurs diferite trasee între Oraviţa şi Portul Cultural Cetate. Turul Dunării a fost organizat de Cycling Romania şi Asociaţia ROI, cu susţinerea Programului European Tineret în Acţiune, în perioada 24 iunie – 9 iulie 2013.
În cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România” vă invităm să ne plimbăm de-a lungul Dunării aşa cum au făcut-o cei 32 de voluntari, prin reportaje săptămânale scrise chiar de ei.
Dacă ai fost în locuri inedite de pe malurile Dunării şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem pe alte meleaguri pitoreşti ale României, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă
Pe aceeaşi temă:
FOTO Jurnal de vacanţă, de pe bicicletă. Povestea primului traseu de cicloturism al Dunării
Se încarcă comentariile...
