"Bogatia milei si a iertarii"

Preaiubiti fii sufletesti: preoti, calugari, calugarite si credinciosi, Din mila atotputernicului Dumnezeu, am ajuns sa celebram iarasi mantuitoarele noastre sarbatori crestinesti ale sfarsitului si

Preaiubiti fii sufletesti: preoti, calugari, calugarite si credinciosi,
Din mila atotputernicului Dumnezeu, am ajuns sa celebram iarasi mantuitoarele noastre sarbatori crestinesti ale sfarsitului si inceputului de an civil. Recunoastem cu totii ca aceste popasuri sarbatoresti sunt menite sa ne reconforteze viata, sa ne lumineze perspectivele, sa ne intareasca tot mai mult speranta si sa ne aminteasca de marele dar al mantuirii; recunoastem, de asemenea, ca aceste sarbatori isi au farmecul lor particular, fiind insotite de mult cantec, dinamism, oficii liturgice si, din mila lui Dumnezeu, de cele necesare unei vieti decente si bucuroase. Venite dintru strabunele randuieli crestinesti si romanesti, ele aduc, si de data aceasta, mireasma celor de altadata, a celor vechi si, parca, mai linistite si credincioase timpuri, pentru ca noi, tot mai maturi in credinta, dar constienti de a noastra neputinta, sa-L invocam pe Cel venit de sus sa ne ofere darul de a patrunde tainele istoriei si a intelege semnele timpului, pentru mantuirea sufletelor noastre si pentru mostenirea Imparatiei lui Dumnezeu. (...) Cel trimis vine! Vine de mai bine de 2000 de ani, aducand bogatia milei si a iertarii, a bucuriei si a pacii, in lumea pe care a zidit-o si pe care a mantuit-o. Vine si ne invita sa gustam bucuria comuniunii cu El si cu toti oamenii, iar noi, calauziti de credinta, suntem cuprinsi de dorinta arzatoare de a-L vesti, precum altadata ucenicii Lui: "Noi nu putem sa nu vorbim de ceea ce am vazut si am auzit!" (Fap 4,20). Dar Cine este Acesta ce se naste? Colindul nostru sfant raspunde: "E Isus, Pastorul mare, turma ca El nimeni n-are". Isus, nume ebraic, care inseamna "Dumnezeu mantuieste". Este numele pe care arhanghelul Gavriil, trimisul Tatalui ceresc, il anunta Fecioarei Maria in ora solemna a prezentei la Nazaret: "Vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Isus; Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema" (Lc 1,31-32) si "El va mantui poporul Sau de pacate" (Mt 1,21). "Numele de Isus inseamna ca numele lui Dumnezeu insusi este prezent in persoana Fiului Sau facut om pentru rascumpararea universala si definitiva din pacate. Este numele divin care sigur aduce mantuirea, si de acum inainte poate fi invocat de toti pentru ca, prin Intrupare, s-a unit cu toti oamenii astfel incat nu este un alt nume dat oamenilor sub cer prin care sa putem fi mantuiti (cf Fap 4,12)", invata catehismul Bisericii Catolice (& 432). Numele lui Isus este prezent pe buzele si in inimile atator crestini; cati, in cursul celor doua milenii de crestinism, nu au depus marturie pentru Isus, pentru Evanghelia Lui, pentru Imparatia Lui? Si totusi, cati dintre asa-zisii crestini sau oameni, mantuiti prin Jertfa Sa, nu-L recunosc, nu i se inchina si il injura!
Dragii mei,
Biserica noastra continua, in ciuda inca a multor dificultati, sa-si desfasoare misiunea sfintitoare, carmuitoare de suflete si invatatoreasca in sanul poporului nostru, care, cu speranta si incredere in binecuvantarea lui Dumnezeu, se straduieste sa-si pastreze si sa-si afirme demnitarea de popor crestin, de cand s-a format in acest spatiu al latinitatii carpato-danubiano-pontice. Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, in cei peste 300 de ani de existenta, s-a straduit sa-si aduca contributia la trezirea constiintei nationale si europene in acelasi timp. "Fara Unirea in credinta cu Roma, nu erau scolile mari din strainatate pentru ucenicii romani, aspri in ale invataturii, nu era mai ales acea mare scoala pentru inima poporului noastru, care a fost Roma insasi", scria Nicolae Iorga. Fara Sfanta Unire cu Biserica Romei nu era nici Blajul cu scolile lui, la care s-au adapat atatea mii de suflete tinere, dornice de lumina invataturii si care, raspandindu-se peste tot unde locuiesc romanii, au dus "spiritul Blajului". Am sarbatorit anul acesta Jubileul celor 250 de ani de la intemeierea, la 11 octombrie 1754, de catre episcopul Petru Pavel Aron, a primelor scoli sistematice romanesti: Scoala de obste, Scoala latineasca si Scoala de preotie. Sa ne preocupe, parinti, Biserica, stat, asa cum i-a preocupat pe toti dascalii Blajului, situatia copiilor si a tinerilor nostri, pentru a se forma prin studiu temeinic si educatie sanatoasa, drept buni crestini si oameni buni. (...) Doresc din inima sa salut, sa binecuvantez, sa ma bucur si sa ma rog cu fiecare in parte, dragi credinciosi, de Sfintele sarbatori ale Nasterii Domnului, Anului Nou si Bobotezei, precum si in "cealalta vreme a vietii noastre". Credinta in Unul Domn Isus Cristos, facut om pentru mantuirea noastra si ramas cu noi in Euharistie sa va fie calauza sigura, pentru ca bucuria sa va umple viata aceasta si vesnicia. Al vostru,
Lucian
Arhiepiscop si Mitropolit