Singura capitală fără hipodrom

Situaţia s-ar schimba în viitor, dacă Romsilva va obţine de la ADS o sută de hectare şi dacă firmele private ar investi 50 de milioane de euro Echitaţia este un sport de lux, nu

Situaţia s-ar schimba în viitor, dacă Romsilva va obţine de la ADS o sută de hectare şi dacă firmele private ar investi 50 de milioane de euro

Echitaţia este un sport de lux, nu neapărat pentru că este costisitoare, ci datorită caracterului său nobil, generozităţii, onoarei şi eleganţei impuse de codul tradiţional.

Metropolă a contrastelor şi, mai nou, a construcţiilor-mamut, care au invadat mai toate cartierele sale, Bucureştiul continuă să fie singura capitală membră UE pe harta căreia nu se regăseşte nici măcar un hipodrom.

Pe lângă faptul că situaţia este una de-a dreptul ruşinoasă, lipsa unei astfel de arene a făcut ca echitaţia din ţara noastră să piardă contactul cu ceea ce se întâmplă pe marile arene ale continentului, iar lucrurile riscă să se înrăutăţească şi mai mult în cazul în care nu vor fi luate cât mai curând măsuri.

Nevoie de bani şi teren

Pentru moment, singura veste bună vine dinspre Romsilva, care a gândit un proiect pentru construcţia unui hipodrom în nordul Bucureştiului. Pentru ca aceste planuri să poată să fie transpuse în realitate, societatea trebuie să obţină un teren de 100 de hectare de la ADS.

În plus, cei de la Romsilva vor avea şi dificila misiune de a convinge firmele private să investească serios în această bază sportivă. În prezent, se estimează că valoarea proiectului s-ar ridica la aproximativ 50 de milioane de euro.

Cert este că, după identificarea terenului, ar trebui urmaţi şi alţi paşi, anume găsirea unei firme de construcţii, capabilă să realizeze o astfel de lucrare, şi selecţia angajaţilor hipodromului. Următoarea etapă ar fi întocmirea unui contract ferm cu Loteria Română pentru organizarea pariurilor, dar şi declanşarea unei campanii de presă, menită să promoveze acest sport. În fine, importante sunt şi stabilirea unor legături strânse cu principalele arene similare din Europa şi, desigur, fixarea termenului pentru deschiderea sezonului de curse.

Lupte pentru arena din Ploieşti

În prezent, singurul hipodrom din România se găseşte la Ploieşti, dar, din nefericire, se află într-o stare jalnică. În tot acest timp, municipalitatea şi concesionarul, în speţă o firmă italiană, s-au dat reciproc în judecată, pasându-şi responsabilitatea.

De altfel, primăria a încercat în urmă cu doi ani să rezilieze contractul, acuzându-i pe italieni, care se angajaseră în 2005 să investească 4,5 milioane de euro în acest hipodrom, că nu respectă termenii contractului. În clipa de faţă, apele continuă să rămână tulburi, iar situaţia hipodromului este departe de a fi clarificată.

Tractoarele au ucis caii

Răul îşi are originea în gândirea comuniştilor anilor '50, când un anume Bucur Şchiopu, ministru al agriculturii în vremea respectivă, a elaborat o teorie menită să demonstreze supremaţia tractorului asupra calului. În numele progresului, mii de exemplare valoroase au fost trimise la abatoare, provocând daune inimaginabile.

Prigoana a luat sfârşit un deceniu mai târziu, la începutul anilor '60, când conducătorii ţării au realizat că terenurile dificile nu pot să fie lucrate cu tractoarele.

Nici hipodromul de la Băneasa, care a rămas în legendă datorită curselor sale fabuloase, nu a avut o soartă mai bună, cu menţiunea că acesta şi-a găsit sfârşitul înainte ca molima roşie să pună stăpânire pe România.

"Sperăm să găsim înţelegere la conducerea ADS şi să ne transmită terenul respectiv, de circa 100 de hectare, la cel mult 25 de kilometri de Bucureşti, în zona de nord
Gheorghe Mohanu, director Romsilva

În afara oricărei comparaţii

Spre deosebire de România secolului 21, unde nu există nici măcar un hipodrom decent, aproape toate oraşele importante ale Europei civilizate au astfel de arene, după ce au investit sume care la noi ar părea de domeniul fantasticului.

Altfel, conform datelor, România deţine locul cinci în lume ca număr de cai, 800.000 de exemplare, doar că mai puţin de 10.000 pot fi consideraţi de valoare. Spre comparaţie, Germania, care are doar 500.000 de cai, se poate lăuda cu faptul că peste 80 la sută sunt de rasă.