Interviu „Rămân în fotbal până în ultima zi a vieţii“
0
La 76 de ani, Jean Pădureanu a fost reconfirmat recent în funcţia de preşedinte al clubului ardelean pentru următorii patru ani, iar visul său e acela de a mai juca o dată în cupele europene.
„Weekend Adevărul": V-aţi întors în Liga I, din postura celui mai longeviv şef de club din România...
Jean Pădureanu: Aşa e. Mărturisesc că, după 21 de campionate consecutive petrecute în prima divizie, mi-a lipsit acest lucru în sezonul trecut. Dar m-am readaptat repede şi în Liga a II-a. Am obţinut promovarea fără mari emoţii, ceea ce a fost o surpriză plăcută şi pentru mine. Mă aşteptam să fie ceva mai greu. Acum sper doar să reuşim să ne menţinem în elită!
În urmă cu doi ani, aţi vorbit inclusiv despre posibilitatea de a vă retrage de la conducerea Gloriei. Ce v-a determinat să vă răzgândiţi?
Niciodată n-am fost decis cu adevărat să plec. De fapt, vreau să rămân în fotbal până la sfârşitul vieţii, dacă mă va ajuta şi sănătatea. Fotbalul e tot ce mi-a rămas în acest moment.
Sunteţi şef la Gloria încă din 1964. Vă mai amintiţi cum aţi ajuns în această postură?
Bineînţeles. Regretatul doctor Ţucudeanu, un om deosebit, m-a dus de mână la conducerea partidului şi m-a propus pentru o funcţie la club, deşi n-aveam decât 28 de ani. I-am spus primului secretar că de aici vreau să ies la pensie şi că vreau să nu mint jucătorii, aşa cum mă minţiseră alţii pe mine.
Aţi avut o singură perioadă în care aţi părăsit Bistriţa, acel scurt mandat de preşedinte la Rapid. Cum v-a convins George Copos să mergeţi în Giuleşti?
Eram şi eu curios de modul în care funcţionează un club din Capitală. Mi-am dat seama, pe pielea mea, că sunt alte răspunderi, mult mai mari, dar şi alte cheltuieli. Am suferit şi un preinfarct atunci!
De aceea aţi revenit la Gloria?
Şi de aceea. Echipa avea nevoie de mine, ajunsese aproape de retrogradare. Mă bucur că am luat acea decizie atunci. Această echipă e ca un copil pentru mine!
Aţi mai avut şi alte oferte de a pleca?
Întotdeauna am avut. M-au ademenit unii şi alţii, mai în glumă, mai în serios. Dar i-am dezarmat pe toţi, pentru că mă simt extraordinar la Bistriţa.
S-a schimbat mult fotbalul din 1964 şi până astăzi?
Bineînţeles, dar nu pot spune că s-a schimbat în bine sau în rău. Ce-i drept, nu erau probleme pe vremea aia între conducători, ca acum. Erau oameni de mare ţinută. Când te întâlneai cu Ion Alecsandrescu, de exemplu, n-aveai cum să nu înveţi câte ceva de fiecare dată.
Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le aveţi din fotbal?
În primul rând, faptul că am câştigat Cupa României, în 1994, dar îmi sunt foarte dragi şi participările noastre din cupele europene. Am bătut-o pe Real Zaragoza, am făcut egal cu Fiorentina, nu ne-am făcut niciodată de ruşine.
Când credeţi că va mai juca Gloria în Europa?
Nu ştiu dacă se mai poate acum. Ca să faci o echipă competitivă, îţi trebuie jucători foarte buni, iar aceştia nu vin să joace pentru tine dacă nu le dai bani. Iar noi nu ne scăldăm în bani.
Dar pe cei din generaţia anilor '90 cum de i-aţi convins să joace pentru dumneavoastră?
Am reuşit atunci să am parte de jucători bunişori, care au pus pe primul loc gloria sportivă, nu banii. Dar şi eu aveam grijă mereu de ei. Nici astăzi nu e imposibil să mai facem o echipă ca aceea, dar este mult mai greu.
Aţi schimbat foarte puţini antrenori în ultimii 20 de ani. Cum de aţi reuşit să fiţi aşa de răbdător?
Prin comportarea mea, am încercat să-i determin pe toţi antrenorii să-şi vadă doar de treaba lor. Şi majoritatea au făcut-o. Antrenorul trebuie luat pe termen lung, ca într-o căsnicie. Muncă, seriozitate şi omenie. Aceasta a fost reţeta succesului nostru.
Multe cluburi se feresc de jucătorii trecuţi de 30 de ani, dar la dumneavoastră au existat mereu fotbalişti de bază, care s-au apropiat chiar de borna 40...
Ai dreptate. Îl avem şi acum pe Vali Năstase, care are aproape 38 de ani. Mulţi se feresc de aceşti jucători pentru că ei au personalitate, e mai dificil să lucrezi cu ei, dacă nu te pricepi. Mie mi-a plăcut însă întotdeauna să îmbin tinereţea cu experienţa la echipă. Şi nu cred că am greşit. Am vrut să-l iau la echipă în această vară şi pe Robert Ilyeş, dar nu ne-am înţeles.
1 trofeu a câştigat Jean Pădureanu la Gloria Bistriţa: Cupa României (1994).
"Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am avut minte. Am stat departe de scandaluri. Visul meu a fost să am ce mânca şi cu ce mă îmbrăca."
"Am făcut parte din formaţia de tineret a CCA-ului, unde am fost coleg cu Ienei şi cu Gigi Staicu. Acolo am făcut primul pas spre performanţă şi am început să învăţ cum se conduce un club."
CV: Un oltean îndrăgostit de Bistriţa
Nume: Jean Pădureanu
Data şi locul naşterii: 22 martie 1936, Băileşti (Dolj)
Cariera de jucător: Ştiinţa Craiova, 7 Noiembrie Craiova, CCA Bucureşti, Gloria Bistriţa
Post: Fundaş dreapta şi stoper
Cariera de conducător: Gloria Bistriţa, Rapid Bucureşti.
- În 1964 a devenit secretarul clubului Gloria, dar a continuat să şi joace până în 1970.
- Începând din 1973 a devenit vicepreşedintele Gloriei şi a condus efectiv clubul, funcţia de preşedinte fiind mai mult onorifică.
- Din 1990 e preşedinte al grupării ardelene. A lipsit doar în 1996-1997, când a fost la Rapid.
„Eu sunt de 48 de ani în criză"
Cum trebuie să fie un preşedinte model?
Să iubească fotbalul, să fie corect, să militeze pentru prosperitatea echipei şi a oraşului, să fie devotat.
De ce vi se spune „Lordul"?
Colegii dumitale ziarişti m-au numit aşa. Cred că Ioan Chirilă mi-a zis prima oară aşa. Probabil şi datorită calităţilor pe care le-am enumerat mai înainte.
Există blaturi în fotbalul românesc?
Nici nu-mi mai permit să vorbesc despre aşa ceva. Eu cred că e multă corectitudine în fotbal la ora asta. Înainte de 1989, erau două-trei echipe de top şi „sateliţii" lor, se mai serveau unii pe alţii. Existau aşa zisele reciprocităţi, dar acum nu se mai poate aşa ceva. Staţi liniştiţi, n-a fost Jean Pădureanu „răul" fotbalului românesc.
V-a afectat mult criza? La un moment dat, antrenorul Nae Manea vorbea chiar despre posibilitatea desfiinţării clubului...
Sigur că am avut probleme, dar am reuşit să le depăşesc. Eu sunt de 48 de ani în criză! M-am zbătut, am mai şi fost ajutat, iar echipa trăieşte şi astăzi...
Cine credeţi că va câştiga campionatul?
E greu de spus acum. Va fi o luptă crâncenă, la baionetă, aşa cum a fost şi în ceilalţi ani.
Cum vă explicaţi faptul că provincia a ajuns să detroneze Capitala la fotbal?
Ultimele campioane au avut în frunte oameni pricepuţi, patroni cu dare de mână, dar a existat susţinere şi din partea comunităţilor locale. Dacă aş avea un buget decent, m-aş bate şi eu la titlu.
Sunteţi un om bogat?
De unde! Am un singur apartament în Bistriţa, unul în Bucureşti, şi un autoturism, pe care nici nu prea îl folosesc. Nu m-au interesat averile, eu am trăit mereu din salariu. Acum toată lumea se gândeşte să facă bani, de aia nu mai e timp pentru fotbal.
Pe vremea lui Ceauşescu, aţi fost vreodată tentat să fugiţi din ţară, aşa cum au făcut-o alţii?
Eu am avut mereu paşaport, plecam prin deplasări, dar nu mi-a trebuit o ţară străină. Eu sunt un oltean care s-a îndrăgostit de Bistriţa. Nu ştiu nici măcar limbi străine. Aveam un salariu bunişor, aveam cantina de la club, unde puteam mânca şi bea fără să plătesc, ce să-mi fi dorit mai mult?!
Ce vă mai doriţi de la fotbal?
(râde) Să mai prind încă cel puţin 21 de campionate consecutive în prima divizie. Oricum, şi acea retrogradare a noastră n-a fost din vina jucătorilor. Eu a trebuit să aleg atunci între a plăti jucătorii şi a plăti la stat. Am ales prima variantă. Am plătit şi acea datorie apoi, dar a fost prea târziu.
Pădureanu a schimbat doar opt antrenori în 22 de ani
Jean Pădureanu este recunoscut ca fiind unul dintre oamenii de fotbal care sunt extrem de răbdători cu antrenorii. De altfel, Gloria Bistriţa n-a avut decât opt tehnicieni în ultimii 22 de ani. Cei mai longevivi antrenori au fost Constantin Cârstea (12 sezoane) şi Remus Vlad (6 sezoane). Pe la Bistriţa au mai trecut şi Ioan Ovidiu Sabău, Sandu Tăbârcă, Florin Halagian, Marius Şumudică, Laurenţiu Reghecampf şi Nae Manea, ultimul fiind şi acum la timona ardelenilor.
Se încarcă comentariile...
