Nicolae Rainea, preşedinte de onoare CCA: „Balaj e mult peste Tudor“

Cel mai mare „central“ din istoria României spune că băimăreanul e mai bun decât „Brad Pitt“ pe care l-a catalogat drept un „tip aparte, care crede că numai el are dreptate“.

Nicolae Rainea este emblema arbitrajului românesc. Performanţele sale în domeniu sunt imposibil de egalat, cel puţin în viitorul apropiat. La 76 de ani, bârlădeanul este un om activ, care face exerciţii fizice în fiecare zi, nu lipseşte de la nicio întrunire a arbitrilor de Liga I şi continuă să şi crească noi „cavaleri ai fluierului" în judeţul în care domiciliază şi unde este preşedintele Comisiei de Arbitri a AJF Galaţi.

Nea Nicu, cum îi spun toţi oamenii din fotbal, ne-a vorbit despre cum a fost în arbitraj pe vremea sa, despre ce se petrece în prezent şi când crede că România va avea din nou un „central" la marile competiţii fotbalistice.

„Adevărul": Era mai greu de arbitrat pe vremea dumneavoastră sau acum?

Nicolae Rainea: Nu ştiu dacă se poate face o comparaţie exactă. Pe timpul meu nu erau atâtea televiziuni ca să despice firul în 44 până să lămurească o fază şi tot nelămurită rămâne toată lumea! Din acest punct de vedere, era mai uşor pe vremea mea. Altminteri, atunci arbitri aveau mai multă credibilitate şi chiar dacă greşeau li se dădea dreptate pentru că ei erau mai aproape de faze. Acum există televizoare şi la stadion. Oamenii dau înapoi faza şi, gata, îşi dau cu părerea.

Ca presiuni făcute asupra arbitrilor, cum era înainte?

Eu nu accept acest termen. Ce? Înainte nu se dădeau telefoane? Să te întrebe când vii, cu ce. La mine însă nu s-au încercat intervenţii. Ştiau că nu accept aşa ceva şi se fereau de mine ca de dracu'! La faţa locului, unii mai încercau delicat să facă nişte apropouri, nişte aluzii. Dar degeaba, îşi făceau iluzii.

La dumneavoastră nu se putea, dar la alţii?

N-aş putea băga mâna în foc. Dar aş spune altceva, dacă ţi se dădeau o masă şi un şpriţ după meci, fără alte condiţii, nu înseamnă că erau foloase necuvenite. Acum sunt alte condiţii. Sunt mijloace de transportt mai rapide, nu mai ai nevoie de pachet pentru drum. Din acest punct de vedere, este diferenţă.

Pe vremea dumneavoastră, în anii '80, a fost un lot de arbitri arestaţi. E comparabil cu ce se întâmplă acum în cazul Piteşti?

Nu ştiu. N-am fost implicat nici atunci, nici acum. Ştiu doar că atunci au fost anchetaţi peste 100 de arbitri, iar 28 au fost arestaţi, iar câţiva condamnaţi la închisoare cu suspendare. Nu pot să fac comparaţii. Atunci erau alte situaţii, altă conjunctură. Atunci se vehicula că dacă faci un „blat" ţi se dă un Aro. Acum se discută de zeci de mii de dolari sau de euro. Cea mai mare parte din vină la ce se întâmplă acum o au conducătorii de cluburi şi oamenii de televiziune. Toţi discută pe toate posturile dacă arbitrii au greşit sau nu. Nimeni nu prezintă execuţiile proaste ale jucătorilor.

Aţi fost cel mai mare arbitru al României. De ce nu aţi fost niciodată preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor?

Pentru că nu am vrut! După ce m-am lăsat de arbitraj în 1983, eram adjunct de şef de secţie şi aveam în subordine 450 de oameni. Aveam salariu foarte bun şi am vrut să ies la pensie din producţie. Pe de altă parte, un preşedinte CCA trebuie să locuiască în Bucureşti, să se ocupe de treburile arbitrilor. Preşedinţia CCA nu se poate face la fără frecvenţă! După 1989, am fost întrebat de cel puţin patru-cinci ori dacă mă tentează postul. Le-am spus că nu am casă în Bucureşti. Eu nu am vrut să stau la hotel, cum stă Ioan Igna acum, sau Aron Huzu.

Apoi, nu am vrut să cobor după o carieră aşa de mare ca arbitru la cheremul unor conducători care vor mereu să câştige, indiferent de cum joacă echipele lor. Al treilea motiv: din cauza televiziunilor! Sunt doar trei-patru conducători care au monopolizat televiziunile: Gigi Becali, Marian Iancu, Cristi Borcea. Toţi condamnă arbitrajele sau se porcăiesc între ei. Din cauza asta, nevastă mea m-a pus să-mi pun căşti când mă uit la emisiunile astea, ca să nu mai audă şi ea.

Dar în comisia de la UEFA de ce n-aţi ajuns?

E o întreagă poveste! În 1996, preşedintele de atunci al comisiei de arbitri de la UEFA, maltezul Mifsud, a venit special la Bucureşti ca să vorbească despre mine cu Mircea Sandu. Voia să mă ia în acea comisie a forului european. „Naşu" a spus nu! I-a zis să-l ia pe Dan Petrescu, pentru că el era preşedintele de atunci al CCA. Şi, aşa a intrat Dan Petrescu „Fibră" la UEFA, în locul meu.

Din actuala listă FIFA, pe cine aţi vedea la un turneu final de Campionat Mondial sau European?

Dacă ascultă de sfaturile noastre, ale celor din CCA, ar avea şansă Sebastian Colţescu, care va fi reprimit pe lista FIFA. De asemenea, în cărţi sunt Ovidiu Haţegan şi Marius Avram. Şi Cristi Balaj ar avea ceva şanse, însă doar dacă îl vor pune pe locul I pe lista FIFA. Noi ne încăpăţânăm să-l punem pe Alexandru Tudor! Nu ştiu de ce. Nu vedeţi ce a făcut Tudor anul acesta pe plan intern? Are un mod de gândire aparte şi crede că numai el are dreptate.

„Am fost mai bun ca toţi arbitrii români din ultimii 50 de ani"

Cum vi s-au părut arbitrajele de la noi în acest an?

În returul campionatului trecut, cu totul că au fost câteva greşeli grave, au fost mult mai puţine erori ca în tur. Acest lucru dovedeşte că, dacă arbitrii sunt lăsaţi în pace, greşesc mai puţin. Se concentrază pe joc şi nu fac poliţie pe teren. În egală măsură, ar trebui ca şi celelalte „performanţe" ale echipelor noastre să fie mai atent analizate. Cam 70 la sută dintre jucătorii din Liga I nu ar face nimic în campionatele tari, cu toate că sunt plătiţi regeşte. Aşa că să ne vedem fiecare de treburile noastre şi atunci vom avea rezultate mai bune.

Mai ţineţi minte cum erau baremurile pe vremea dumneavoastră?

Am fost timp de 19 ani pe lista FIFA. Cât de mare am fost eu, între 1965 şi 1977, toţi banii din baremul primit de la UEFA îi aduceam la FRF, din care îmi dădeau doi dolari diurnă! După '77, am dat la stat o treime din barem. Şi nu se compară baremurile care erau atunci cu ce este la ora actuală.

Pe plan intern?

Eu aveam salariu cam 4.600 de lei pe lună, pentru că eram şef de secţie la Întreprinderea de Rulmenţi Bârlad. Baremul de arbitraj era de 100 de lei din care îmi luau doi lei impozit. Mergeam cu trenul la clasa a doua la distanţe de până în 300 kilometri, iar diurna era 18 lei. Iar dacă plecam mai mult timp, eram scos din producţie, adică mi se tăia salariul, pentru că statul nu accepta să iau bani din două părţi.

Cu care dintre preşedinţii CCA v-aţi înţeles cel mai bine?

De 20 de ani sunt în CCA. Nu m-am ocupat nicodată de delegări, de „caşcaval" cum se spune, ci doar de partea tehnică. Dintre toţi, cea mai mare longevitate în funcţie a avut-o Dan Petrescu. El şi cu Vasile Avram au făcut mai mult decât ceilalţi. Desigur, şi ceilalţi au meritele lor. Mă deranjează un singur lucru. Sunt preşedintele de onoare al CCA, dar votul meu este doar consultativ. Pe vremea lui Nicolae Grigorescu aveam vot deliberativ.

Cine v-a scos în afara actului decizional?

Ion Crăciunescu. El a vrut să mă scoată şi din corpul de observatori. Totul a plecat de la primul curs de instruire al arbitrilor în mandatul său, în 2003. Era plecat la un meci în străinătate şi l-a pus pe Igna să deschidă cursul, iar eu m-am supărat şi am plecat. A venit apoi şi a întrebat de mine şi când a aflat că plecasem a zis să mă dea afară din CCA şi aşa s-a şi întâmplat. Timpul a trecut, acum suntem în relaţii normale pentru că a recunosct că a greşit faţă de mine. Dacă iei tot palmaresul arbitrilor români din ultimii 50 de ani, toţi cei de pe lista FIFA nu au avut performanţele mele.

După o carieră atât de bogată, mai ales pe plan internaţional, sunteţi mulţumit de cum se prezintă arbitrii noştri acum?

După cum s-au comportat până acum nu pot să fiu mulţumit, dar mai am răbdare, însă nu prea multă.

Prezent la trei Cupe Mondia

- Data şi locul naşterii: 19 noiembrie 1933, Brăila
- A devenit arbitru în 1956, a debutat în Divizia A în 1965 şi a adunat până în 1983 267 de meciuri.
- A intrat pe lista FIFA în 1967.
- A participat la trei turnee finale ale Campionatului Mondial: Germania 1974, Argentina 1978 şi Spania 1982.
- A arbitrat o finală a Campionatului European, Italia 1980, Belgia - RFG 1-2.
- A condus la centru o finală a Cupei Campionilor Europeni în 1983, Hamburger SV - Juventus Torino 1-0.
- A fluierat returul finalei de Cupa UEFA în 1978, PSV Eindhoven - Bastia 3-0.
- S-a aflat la centru în meciul retur din Supercupa Europei din 1978, Liverpool - Anderlecht 2-1.
- A arbitrat şi trei finale ale Cupei Balcanice.
- Are în palmeres 145 de meciuri internaţionale.
- Din 1990, în permanenţă a făcut parte din CCA.
- De-a lungul carierei, a alergat la antrenamente aproximativ 150.000 de kilometri, de cinci ori ocolul Pământului pe la Ecuator! Era poreclit „Locomotiva din Carpaţi" sau „Mister Cooper".
- A avut până în 1990 două Dacii 1300, abia după aceea şi-a achiziţionat un Mercedes second hand.
- Are doi copii, un băiat, Luigi, şi o fată, Mihaela, ambii stabiliţi în Suedia. Băiatul a fugit în 1988 şi, din acest motiv, Nicolae Rainea nu a mai putut pleca din ţară până în 1990. Luigi a devenit arbitru cât timp era în România, dar după ce l-a văzut la lucru, tatăl său i-a transmis: „Lasă-te!".