Ion Ţiriac pune pumnul în gură fetelor din tenis: „Să nu confundăm cu drepturile omului. Echitatea bărbaţi-femei nu există!“

Ion Ţiriac nu obişnuieşte să iasă prea des în presă, dar când o face spune lucruri aspre, care pot deranja pe mulţi.

Aşa s-a întâmplat şi în urma interviului acordat ieri pentru cotidianul francez ”Le Monde”, în care a vorbit despre egalitatea premiilor din concursurile masculine şi feminine, şi despre lojele pe care le deţine la Roland Garros.

“Nu trebuie să confundăm afacerea cu drepturile omului. Tenisul este o afacere. În ziua în care tenisul feminin va aduce mai mult ca tenisul masculin, atunci jucătoarele vor merita mai mult ca jucătorii. Dar atât timp cât nu este cazul, îi înţeleg pe jucători care spun că nu e corect ca tenisul feminin să fie finanţat cu bani din tenisul masculin. Unii vin şi îmi spun: <Domnule Ţiriac, până când se va finanţa tenisul feminin cu banii noştri?> Prea puţini o spun public, deşi cei mai mulţi gândesc acest lucru. Egalitatea premiilor bărbaţi – femei, pentru mine, nu este un procedeu echitabil. La Grand Slam-uri pot înţelege că vor egalitate, pentru că asta aduce mulţi bani. Dar la turnee mixte precum Madrid, Miami sau Indian Wells, nu sunt de acord. În ziua în care vor aduce din punct de vedere economic la fel de mult ca bărbaţii, atunci le voi da şi mai mulţi bani decât bărbaţilor pentru graţiozitatea şi feminitatea lor”, a declarat omul de afaceri.

Ion Ţiriac a vorbit şi despre lojele pe care le deţine la Roland Garros. Acestea sunt în număr de două şi au fost cumpărate din anii ’70. “I-am spus lui Philippe Chatrier – fostul preşedinte al federaţiei franceze în perioada 1973-1993 – să construiască între 500 şi 1.000 de loje, pentru că la un astfel de turneu 20 la sută din oameni îţi aduc 80 la sută din venituri, iar 80 la sută din oameni nu îţi aduc decât 20 la sută. M-a crezut nebun, dar 300 la sută aveam dreptate. Roland Garros este o marcă ce poate fi comparată cu Ferrari sau Mercedes. Nu ştiu dacă în Franţa există o marcă mai exclusivă ca Roland Garros. Or, oamenii cumpără mereu lucruri pe care nu le găsesc la supermarket, exclusive şi ediţie limitată. Într-un singur an nu mi-am plătit lojele, când m-am certat cu preşedintele Chatrier privind preţul lor, la începutul anilor ’80. Mi s-a părut un preţ prea mare. Mereu am câte un loc liber în lojă. Eu ocup două scaune, că din nefericire sunt gras şi am şi picioare destul de lungi”, a spus Ţiriac. Omul de afaceri a menţionat că nu ştie cât costă o lojă, pentru că nu se ocupă el de plată.