"Galacticii" vin după 14 ani în România

"Cel mai bun club al secolului 20", aşa cum a decretat FIFA, Real Madrid va veni mâine în Ghencea, pentru o întâlnire pe care fanii Stelei o aşteptau de prea mult timp. Fondat în 1902, Real a

"Cel mai bun club al secolului 20", aşa cum a decretat FIFA, Real Madrid va veni mâine în Ghencea, pentru o întâlnire pe care fanii Stelei o aşteptau de prea mult timp. Fondat în 1902, Real a câştigat un număr-record de nouă Cupe ale Campionilor Europeni, nu a avut niciodată un patron, e protagonistul celei mai mari rivalităţi din istoria fotbalului şi este o afacere de sute de milioane de euro, deşi nu a mai câştigat un trofeu de trei sezoane.
Pe 6 martie 1902, un grup de fotbalişti amatori au fondat Sociedad Madrid Foot-ball Club, sub preşedinţia lui Julien Palacios, care a decis ca noul club să adopte culorile faimoasei echipe de amatori Corinthians, din Londra, adică alb complet. Trei zile mai târziu, fotbaliştii noii grupări au jucat un meci între ei, pentru a vedea cine e titular şi cine stă pe banca de rezerve. Incertitudinea a luat sfârşit pe 22 martie 1902, când a fost angajat primul antrenor profesionist, britanicul Arthur Johnson. N-a fost de mare folos, pentru că în primul derby, cu FC Barcelona, club fondat cu trei ani mai devreme, madrilenii au pierdut cu 3-1. Aveau să recupereze mai târziu.
Era Santiago Bernabeu
Până în anul 1943, madrilenii reuşiseră se adune doar două titluri ale Spaniei şi şapte cupe, pe lângă numeroase campionate regionale. Lucrurile s-au schimbat după un alt derby cu Barcelona, soldat cu lupte de stradă. Guvernul a hotărât atunci ca preşedinţii ambelor cluburi să fie demişi. La Real a fost numit interimar un anume Santiago Bernabeu Yeste. Fost fotbalist, acesta ocupase aproape toate funcţiile posibile în club până la învestirea sa. Avea să o păstreze pe cea de preşedinte până în ziua morţii, pe 2 iunie 1978. În această perioadă, Real Madrid a devenit cea mai puternică formaţie din lume, graţie lui Bernabeu, un adevărat vizionar al fotbalului. Unul dintre preferaţii dictatorului Franco, care a hotărât ca Real să devină un simbol naţional al Spaniei, Bernabeu a reformat clubul din temelii, reuşind să aducă în tricoul alb cei mai buni jucători ai momentului. Rezultatele au fost impresionante. Real Madrid a câştigat primele cinci ediţii ale Cupei Campionilor Europeni, un record aproape imposibil de egalat în acest moment. În timpul preşedinţiei sale, sala de trofee a albilor s-a îmbogăţit cu o Cupă Intercontinentală, şase Cupe ale Campionilor, 16 titluri şi şase Cupe ale Spaniei. După moartea lui Bernabeu, echipa a continuat să domine Spania, într-un etern război cu emblema Catalunyei, FC Barcelona, însă nu s-a mai putut impune mult timp în Europa. În onoarea sa, stadionul clubului îi poartă numele, deşi "El Presidente" s-a opus mereu acestei idei.
Primul mandat al lui Capello
Seceta în competiţia care a fost redenumită Liga Campionilor a luat sfârşit în 1998. Cu olandezul Jupp Heynckes pe bancă, Real învingea pe Juventus în ultimul act al competiţiei, aducând acasă pentru a şaptea oară trofeul. Totuşi, spaniolii susţin că un mare merit pentru acest succes îl are Fabio Capello, care antrenase echipa cu un sezon înainte, construind un grup de jucători format din Raul, Redondo, Predrag Mijatovici, Roberto Carlos, Fernando Hierro sau Clarence Seedorf, oameni cu care a şi câştigat titlul în acel sezon, la primul său mandat la Madrid.
Era "galacticilor" lui Perez
Pentru Real avea să vină şi mai mult. În iulie 2000, Florentino Perez a câştigat alegerile pentru preşedinţia clubului, promiţându-l alegătorilor pe Luis Figo, idolul rivalei Barcelona. În dorinţa sa de a emula succesul lui Bernabeu, Perez a mai cheltuit sute de milioane de euro pe jucători ca Zidane, Beckham, Ronaldo sau Owen, cunoscuţi şi sub numele de "galactici". În primele sezoane din mandatul său a câştigat de două ori Liga Campionilor (2000 şi 2002). Lucrurile au luat o întorsătură urâtă după succesul din 2002, când Perez a decis să-l concedieze pe antrenorul Vicente Del Bosque, dar şi pe căpitanul Fernando Hierro. Din acel moment, Real Madrid nu a mai câştigat nimic. Pe 26 februarie 2006, Perez a demisionat, cu câteva luni înainte ca Barca să câştige Liga Campionilor.
Prezent
Plecarea lui Perez a accentuat haosul la Madrid. Ramon Calderon a câştigat în mod controversat alegerile din acest an, fiind acuzat şi acum de fraudă. Având dificila sarcină de a întrerupe seceta de trofee, Calderon l-a readus pe bancă pe Fabio Capello, cumpărând noi vedete precum Emerson, Cannavaro sau Van Nistelrooy. În ciuda acestui fapt, echipa nu este văzută ca favorită la titlu în Spania şi nici la câştigarea Ligii Campionilor. Cert e că actuala echipă a Realului va veni în Ghencea cu o foame de trofee mai mare ca niciodată.