DIN TRIBUNA - Boxul romanesc, la podea

De cinci ani, boxul romanesc aluneca intr-o prapastie ce cu greu putea fi prevazuta la sfarsitul secolului trecut. Cu Ion Serban la presedintia FRB, in 1999, la CM de la Houston, Romania cucerea doua

De cinci ani, boxul romanesc aluneca intr-o prapastie ce cu greu putea fi prevazuta la sfarsitul secolului trecut. Cu Ion Serban la presedintia FRB, in 1999, la CM de la Houston, Romania cucerea doua medalii de aur, una de argint si patru de bronz, iar la Jocurile Olimpice de la Sidney, din 2000, o medalie de argint si una de bronz. A fost cantecul de lebada al boxului autohton, care incheia o perioada cu adevarat de exceptie. Cand facem aceasta afirmatie avem drept argumente rezultatele extraordinare din ultimul deceniu al secolului XX, cand, la campionatele europene si mondiale, pentru boxerii nostri s-a cantat imnul si tricolorul a fost pe cel mai inalt catarg. Din ianuarie 2001, boxul autohton a trait cele mai fratricide lupte. Din cauza bataliilor date intre cei care au dorit cu orice pret sa ajunga la conducerea FRB, activitatea pugilistica - cata mai supravietuise in cluburi si sectii - s-a destramat, ajungand la situatia greu de imaginat ca, la finalele campionatelor nationale de la Targu Jiu, din 2004, sa fim martorii unui adevarat dezastru. La Targu Jiu au fost mai putini pugilisti inscrisi decat la o zona in anii '80. Cat despre calitatea galelor, cu greu putem acorda calificativul modest. Rand pe rand, pe fondul acestor conflicte, s-au desfiintat sectii si cluburi cu traditie si, lipsit de baza de selectie care sa asigure schimbul de generatii, in numai cinci ani, boxul romanesc s-a prabusit in prapastia anonimatului. La ora actuala, conducerea FRB este contestata prin tribunale, iar selectionata Romaniei a trait, la Cupa Mondiala pe echipe de la Moscova, o cumplita umilinta, fiind invinsa cu 11-0 de formatia similara a Cubei, rezultat care nu suporta comentarii. In 1999, la Campionatele Mondiale de la Houston (SUA), Romania se clasa pe locurile doi-trei, la egalitate cu Cuba, dar cu mai multe medalii (sapte) decat americanii, care, prin masinatiuni de culise, s-au catarat pe primul loc. Culmea este ca, la Houston, in 1999, ca si acum, de pregatirea pugilistilor din lotul Romaniei se ocupa tot marele Francisc Vastag. Pe atunci insa, Feri avea la dispozitie tineri pugilisti dornici de afirmare, (Lucian Bute, Adrian Diaconu etc.), care acum au trecut la profesionism. Prin plecarea acestora peste Ocean, unde obtin rezultate de exceptie, Vastag nu a mai avut cu ce sa umple golurile.