De ce am ajuns să apreciez mai mult Bucureştiul după o săptămână petrecută la Sao Paulo

Cât eşti acolo, ţi se pare că e un oraş gri, sufocant din cauza betoanelor şi cu multe neajunsuri. Acum, când am ajuns la Sao Paulo însă, am învăţat să văd Bucureştiul cu alţi ochi, să-l apreciez mai mult.

De fapt, m-am convins că am fost nedrept, de multe ori, când le-am vorbit altora despre Bucureşti, atunci când mi-am propus să ajung la Aeroportul Internaţional din Sao Paulo la ora patru dimineaţă. Dacă la Bucureşti avem, de câţiva ani, autobuze de noapte, care, într-adevăr, circulă rar, dar măcar îţi oferă opţiunea de a te folosi de ele, la Sao Paulo aşa ceva nu există. După miezul nopţii, eşti la mâna taximetriştilor, iar taxi-urile sunt extrem de scumpe.

Aşadar, după ce m-am interesat din timp, am găsit cea mai ieftină variantă de a ajunge la GRU, care e numele prescurtat al aeroportului. Ieftin e un mod de a spune, fiindcă am plătit 27 de euro pentru un drum de 29 de kilometri. A trebuit să iau taxiul până la un alt aeroport, aflat în mijlocul oraşului Sao Paulo (15 euro!), iar de acolo m-am suit în autobuzul care leagă cele două aeroporturi (12 euro).

La noi, acelaşi drum din centru până la Otopeni, adică vreo 22 de kilometri, te costă 35 de lei (cam 8 euro), cu tot cu “şpaga” taximetristului. 

E clar: de acum, mă voi gândi de două ori, înainte să zic ceva de rău despre Bucureşti. Şi mai e ceva de adăugat: dacă Sao Paulo, unde mijloacele de transport în comun se opresc după miezul nopţii, găzduieşte meciuri din Cupa Mondială, atunci şi Bucureştiul poate primi, fără probleme, partide din cadrul Campionatului European din 2020.

[<a href="//storify.com/Alinavasile123/amir-despre-campionatul-mondial" target="_blank">View the story "Amir despre Campionatul Mondial " on Storify</a>]